DESTINAŢII TURISTICE PE GLOB ŞI ÎN ROMÂNIA

Destinaţii turistice pe glob

Oferta turistică, sub forma produselor şi serviciilor turistice, se concentrează pe piaţa turistică mondială pe anumite destinaţii, denumite bazine ale ofertei turistice. Aceste destinaţii turistice sunt localizate în raport cu concentrarea şi specificul resurselor turistice, nivelul de echipare tehnică şi de diversificare şi specializare a ofertei turistice, care conferă o atractivitate turistică exprimată prin volumul fluxurilor şi încasărilor turistice.

Destinaţiile turistice pot fi structurate şi localizate atât după caracteristicile produselor şi prestaţiile turistice cât şi după momentul intrării în circuitul turistic.

Se evidenţiază, astfel, bazine ale ofertei turistice sau destinaţii turistice: montane, de litoral, balneare, culturale, legate de anumite evenimente (târguri, expoziţii, festivaluri etc.), pentru divertisment şi jocuri de noroc (centrele Disney din Florida, California şi Paris; cazinourile de la Las Vegas, Monte Carlo), pentru practicarea anumitor sporturi sau peisajele şi ofertele specifice din Polinezia.

După tradiţia în turism şi poziţia faţă de bazinele tradiţionale emiţătoare de turişti şi de destinaţie turistică, unii specialişti evidenţiază bazine (localizări) turistice tradiţionale, noi şi de pionierat (Defert, 1966, citat de Cristureanu, 1992).

Destinaţiile turistice tradiţionale sunt localizate în Europa şi America de Nord.

Europa reprezintă cel mai vechi şi mai important bazin de ofertă turistică din lume, înscriindu-se în prezent cu o mare diversitate, specializare şi calitate a produselor şi serviciilor turistice, atrăgând peste 484,4 milioane de turişti străini, ceea ce reprezintă 53,6 % din sosirile mondiale (Tourism Highlights, 2008).

Europa de Sud (Mediterană) etalează o ofertă de litoral, dar şi una culturală, a marilor centre turistice urbane.

A intrat în circuitul turistic încă din secolul al XVIII-lea (călătoriile de studii ale aristocraţiei engleze şi voiajele pentru „soare” în sezonul rece ale turiştilor din centrul şi nordul Europei). Această destinaţie turistică mediteraneană este „polul” turismului european şi absoarbe peste o treime din circulaţia regională (36,3 %, respectiv 176,2 mil. de turişti) şi 19,5 % din sosirile mondiale.

Litoralul mediteranean se înscrie cu una dintre cele mai complexe şi plurispecializate oferte turistice: cura heliomarină, odihnă şi recreere, sporturi nautice, croaziere, divertisment cultural, cultură şi cunoaştere, agrement sportiv. Dispune de spaţii de cazare moderne (hoteluri, vile, sate de vacanţă, bungalouri etc.), echipamente dintre cele mai sofisticate pentru agrement şi sporturi, piscine, complexe de fitness, parcuri acvatice, parcuri de distracţie, cazinouri, centre de naturism, porturi turistice şi ambarcaţiuni de toate tipurile, şcoli de yahting, canotaj, schi acvatic etc. Astfel s-a creat o ofertă diversificată şi competitivă, care răspunde unei palete largi de motivaţii turistice: înot, plajă, cură heliomarină, talasoterapie, nautism, scufundări şi pescuit subacvatic, agrement, practicarea sporturilor etc.

Valenţele turistice ale litoralului mediteranean date de aspectele peisagistice de mare frumuseţe, calitatea plajei şi a apei de mare, regimul termic şi însorirea puternică sunt îmbogăţite cu valoroase monumente istorice şi de artă, muzee aflate în marile centre turistice, unele cuprinse pe lista patrimoniului universal UNESCO.

Evidenţiem câteva destinaţii de litoral pentru cura heliomarină (vezi detalii Glăvan, 2006):

Pe litoralul spaniol atlantic şi mediteranean se remarcă şapte sectoare de ţărm cu staţiuni renumite, astfel: Costa de Luz (Jerez de la Frontera, Palos de la Frontera); Costa del Sol (Nerja, Marbella, Torremolinos); Costa de Los Pinos; Costa Blanca (Moraria, Calpa, Morella); Costa de Azahar (Denia, Benicarlo, Valencia); Costa Daurada (Salou, Garrof, Tarragona); Costa Brava (Blanes, Lloret de Mar, Santa Suzana); insulele Baleare (Palma de Mallorca, Ibiza, Plaja de Palma, Santa Pausa).

Litoralul francez etalează două sectoare de plajă: renumita Coastă de Azur (Frejus, Cannes, Antibes, Monte Carlo, Monaco) şi Riviera Lyoneză (La Grande Motte, Cap d’Agde, Gruissan).

Litoralul mediteranean italic cuprinde Riviera Ligurică (La Spezia, Savona); Riviera sudică-Apulia (Barletta, Molfeta); Riviera tireniană (Lido di Ostia, Salerno, Sorrento); Riviera veneţiană (Veneţia, Ravena, Pesaro); Riviera calabreză; Italia insulară.

Pe litoralul dalmaţian croat staţiunile de litoral alternează cu oraşe patrimoniu universal (Opatija, Bakar, Crikvenica, Pola, Trogir, Split, Dubrovnic).

Litoralul mediteranean grecesc şi arhipelagurile insulare constituie atracţii turistice importante cu staţiuni şi oraşe renumite (Leptocaria, Paralia Katerini, insula Rodos, Glifada, insula Creta).

Litoralul turcesc egeean (Bodrum, Kusadasi, Marmaris) şi mediteranean (Antalya, Alanya, Adane) constituie destinaţii attractive pentru europeni ca şi pentru România.

Oferta culturală este una dintre cele mai reprezentative pe plan mondial, cu vestigii ale unor civilizaţii antice şi ale Renaşterii, care sunt valorificate tot timpul anului, în renumitele centre turistice ca Roma, Veneţia, Florenţa, Padova, Napoli în Italia; Madrid, Toledo, Barcelona, Granada, Cordoba în Spania; Marsilia, Nisa, Monte Carlo în Franţa; Dubrovnic, Split, Troger în Croaţia; Atena în Grecia etc.

O parte din aceste valori culturale fac parte din patrimonial universal UNESCO (Toledo, Granada, Cordoba – Spania; Florenţa, Veneţia, Roma – Italia; Split, Trogir, Dubrovnic – Croaţia; Atena, Rodos – Grecia etc.). Oferta culturală este complementară celei de litoral dar, în toate cazurile generează fluxuri turistice în tot timpul anului.

Circulaţia turistică înregistrată în câteva centre turistice este elocventă: Barcelona (7,2 mil. turişti), Madrid (8,6 mil.), Roma (11,1, mil.) (Estadiscos de tourismo en Barcelona, 2007).

Industria turistică a bazinului mediteranean este puternic dezvoltată cu lanţuri hoteluri internaţionale şi staţiuni turistice integrate, cu sute de mii de camere, o paletă largă de produse şi servicii turistice destinate unor segmente variate de piaţă.

Ţările destinatare se regăsesc în topul european şi mondial, ca: Spania (57,8 milioane de turişti străini; încasări: 57,8 miliarde $ USA; Italia (43,7; 42,7); Turcia (22,2; 18,5); Grecia (17,5; 15,5); Croaţia (9,3; 9,2).

Europa de Vest este una dintre destinaţiile turistice importante, specializată în oferta turistică alpină, oferta de litoral atlantic, oferta cultural-istorică şi oferta balneară, concentrând 31,9 % din turismul internaţional european (circa 154,9 milioane de turişti şi 17,1 % din cel mondial). Aceste oferte se concentrează în destinaţii turistice specializate.

Destinaţia alpină

Munţii Alpi, cel mai mare şi mai înalt masiv montan din Europa (4.810 m în vf. Mont Blanc) se desfăşoară ca nişte şiruri continue de munţi de la vest la est, pe o lungime de cca 1.299 km şi lăţimi ce variază între 125 km şi 265 km, ocupând o suprafaţă de aproape 116.000 kmp.

Se impun prin variate şi spectaculoase peisaje alpine şi glaciare, cu gheţari actuali, domenii schiabile, văi pitoreşti, renumite peisaje carstice, peşteri şi chei, numeroase şi fermecătoare lacuri glaciare în partea exterioară, în Prealpi.

Pe văile alpine (Rin, Rôhne, Inn, Enns, Isére, Aare etc.), pe malul lacurilor glaciare ca şi la poalele munţilor s-au cristalizat şi perpetuat aşezări cu o importantă zestre cultural-istorică (obiceiuri tradiţionale, meşteşuguri, monumente istorice şi de artă etc.) care prezintă o atracţie deosebită prin specificul şi originalitatea lor. Multe dintre aceste aşezări umane, încă de la jumătatea secolului al XIX-lea, prin peisaj spectaculos, legături lesnicioase, prezenţa apelor minerale şi a altor atracţii turistice, au devenit nucleele viitoarelor staţiuni turistice, care s-au conturat şi dezvoltat, apoi, după primul război mondial.

Munţii Alpi satisfac solicitările celor mai diverse motivaţii din partea turiştilor dornici de călătorii turistice montane în orice perioadă a anului, de la drumeţie montană, odihnă şi recreere, practicarea diverselor sporturi de iarnă şi de vară, golf, tenis, cunoaştere, cultură şi educaţie, balneoturism, expediţii geobotanice până la practicarea sporturilor extreme ca alpinism, speoturism, delta plan, parapantă, rafting, bungee-jumping etc.

Poziţia geografică, în centrul Europei, în apropierea unor ţări cu o importantă cerere turistică pentru sporturi de iarnă, căile de comunicaţie lesnicioase (aeroporturi internaţionale, autostrăzi, tuneluri, magistrale feroviare), dar, mai ales, prezenţa şi accesibilitatea uşoară la diversele staţiuni turistice alpine sunt alte facilităţi pentru valorificarea potenţialului turistic alpin.

Munţii Alpi se înscriu cu unul dintre cele mai mari domenii schiabile amenajate din lume, fiind principala destinaţie turistică pentru sporturile de iarnă pe plan mondial.

Staţiunile turistice din Munţii Alpi au o echiparea tehnică deosebită: vaste domenii schiabile amenajate (pârtii de schi fond, schi alpin, săniuţe, snowboard, schi acrobatic, trambuline, şcoli şi grădiniţe de schi); hotelărie tradiţională, reşedinţe secundare, pensiuni turistice familiale etc. dotări de agrement, piscine, complexe balneare, centre de fitness, complexe sportive, terenuri de sport, centre de echitaţie, agrement après schi, centre culturale etc.

Ţările alpine deţin cea mai mare şi mai complexă ofertă de turism din lume: 212 arii turistice majore cu 638 de staţiuni şi centre turistice cu oferte specializate în sporturile de iarnă, dar şi cea mai voluminoasă cerere şi circulaţie turistică internaţională de profil. Între acestea, Austria ocupă primul loc cu 278 de staţiuni şi centre de schi şi absoarbe circa 1/3 din cererea internaţională; Elveţia cu 119 staţiuni şi 25 % din cererea acoperită se situează pe locul doi; Italia, după numărul de staţiunii şi centre de schi (150) urmează Austria, dar ca circulaţie turistică este pe locul trei; Germania – principala piaţă emitentă a Alpilor (14-15 mil. schiori/an) –, rămâne cu ultimul loc ca ofertă, prin cele 56 de centre de schi şi staţiuni din generaţia I, mai puţin dezvoltate. Franţa cu cele 35 de staţiuni ultramoderne, care se alătură celorlalte sute, mai vechi, ocupă locul I în Europa ca ofertă pentru sporturi de iarnă (INCDT, 1997).

Echiparea pentru practicarea sporturilor de iarnă este de mare anvergură: pârtiile pentru schi alpin însumează peste 450 kmp în Germania, 1050 kmp în Austria, 1350 kmp în Italia, 950 kmp în Elveţia şi 1900 kmp în Franţa; pârtiile pentru schi fond măsoară 1000 km în Elveţia, Italia şi Germania, circa 2500 km în Franţa şi peste 9500 km în Austria. Telefericele deţin circa 2/3 din totalul mondial (Austria 3696, Franţa 3033, Italia 2156, Elveţia 1534, Germania alpină 1274 (Cazes et al. 1993).

Prezentăm, în continuare, cele mai importante staţiuni turistice alpine, destinaţii renumite pentru turişti ca şi pentru competiţiile sportive mondiale şi europene (vezi detaliu în Glăvan, 2006).

În Alpii francezi printre cele mai căutate staţiuni menţionăm: Chamonix (172 km de pârtii de schi alpin, 45 teleferice), Courchével (500; 200), Val d´Isère (300; 120), La Plagne (200; 130), Val Thorens (500; 200), Meribel (180; 30).

Alpii elveţieni se înscriu cu staţiuni turistice renumite prin echiparea turistică şi calitatea serviciilor turistice: Crans Montana (350; 40), Zermatt (150; 34), Grindelwald (165; 30), Davos (300; 52), St. Moritz (350; 860), Gstaad (250; 70).

În Alpii austrieci se concentrează cele mai multe staţiuni şi centre de schi, mai ales în Tirol şi pe văile Poznaum, Inn, Otz, Stubai, Ziller, Gastein. Între acestea amintim: Innsbrüch (82; 35), Kitzbuhell (200; 53), Saalbach (200; 56), Kramsach (25; 8), Zeel Am See (280; 52), Seefeld (60; 21).

În Alpii Germaniei (Bavariei) se află multe staţiuni şi centre de schi dar, acestea au o dotare mai redusă, excepţie făcând staţiunile: Garmisch-Partenkirchen (73; 54), Oberstdorf (42; 26), Berchtesgaden (40; 29), Immenstadt, Kloster, Grainau.

Alpii italieni au peste 63 de staţiuni bine echipate pentru sporturi de iarnă, dintre care amintim: Brenuil-Cervinia (120; 25), Courmeyer (100; 32), Cortina d′Ampezzo (160; 52), Madona di Campiglio (160; 31), Valgardena (150; 86), Sestrière (120; 25).

În Alpii sloveni sunt puţine domenii schiabile amenajate, iar dintre staţiuni se remarcă: Kranjska Gora (30; 20), Bohinj (60; 15), Planica, Maribor, Pod Koren intrate în circuitele internaţionale de biatlon, trambuline, slalom.

Între ţările alpine cu o circulaţie turistică legată, preponderant, de oferta alpină se situează Austria (20,7 milioane turişti străini şi 18,8 miliarde $ USA, încasări) alături de Elveţia (8,5; 11,8); desigur şi în celelalte ţări occidentale ocupă o pondere importantă în activitatea de turism.

Destinaţia Litoralul Atlantic

Oferta litoralului atlantic este difuză şi alcătuită în Franţa din mici staţiuni de litoral sau balneare (pe coasta bretonă şi normandă), câteva centre turistice culturale şi unele arii protejate.

Se adresează cu precădere turiştilor interni şi turiştilor olandezi, englezi şi belgieni, fiind situată în afara fluxurilor turistice principale din Europa de Nord către Europa de Sud. Se remarcă staţiuni ca St. Malô, Granville, Bayeux, Cayena şi oraşe ca Brest, Rennes, Le Hâvre, sau faimoasa mânăstire Saint Michel din Golful Saint Mâlo în Nord Vestul Franţei. Spre sud, în Franţa, se evidenţiază centre turistice ca Nântes, Nevers, Saint Nazaire, La Buale. Pe litoralul sud-vestic francez, la frontiera cu Spania, se remarcă Coasta de Argint cu staţiunile Biaritz, Bayonne, Boucau, Le Sable sau Rochefort, La Rochelle şi St. Martin (Coasta Acvitania-Garonne). Se înscrie cu o echipare turistică foarte bună staţiunea Ostende (Belgia).

Litoralul englez etalează plajele de la Great Yarmouth, Southend şi Brigthon sau Torquay şi Phymounth în Anglia de sud vest, fie Blackpool şi Skegness în Anglia de nord – nord est, staţiuni care în secolul al XIX-lea au avut un profil balnear.

Pe coasta atlantică spaniolă s-au dezvoltat staţiuni şi centre turistice de mare atracţie pe plajele Costa d′Argent, Costa Emeralda, Costa Cantabrică. Centre turistice ca Bilbao, San Sebastian, Santander, Loredo, Vigo etc. sunt importante atât prin vocaţia economică cât şi prin plajele şi monumentele istorice şi de artă ce atestă milenara civilizaţie spaniolă.

Insulele Canare (arhipelag format din 7 insule) constituie o emblemă a turismului de litoral spaniol prin staţiunile Las Palmas, Santa Cruz, Puerta de Cabras, Arrecife.

Portugalia prin staţiunile de elită Estoril, Sintra, Faro, Lagos, Nazare se înscrie între destinaţiile atlantice europene. Desigur, prin oferta de litoral dar, mai ales, prin oferta culturală de mare valoare turistică, Portugalia a înregistrat în anul 2007, peste 12,3 milioane de turişti şi 10,1 miliarde $ USA, încasări.

Destinaţia culturală

Oferta cultural-istorică a Europei de Vest este de mare diversitate şi valoare artistică şi turistică: Vestigii ale Antichităţii, Renaşterii, Medievale: cetăţi, palate şi castele, catedrale, biserici, mânăstiri, moschei, muzee, parcuri şi grădini etc. şi sunt dispersate în toate ţările occidentale.

Oraşe ca Paris, Londra, Munchen etc. concentreazămonumente istorice şi de artă, de patrimoniu universal UNESCO ceea ce le sporeşte atracţia turistică, iar muzeele acestora atrag milioane de turişti.

Oferta culturală are un mare avantaj, ea poate fi etalată şi valorificată prin turism în tot timpul anului.

Se concentrează în marile oraşe – capitale şi localităţi din aria metropolitană, ca Paris cu Versailles, Chartres, Reims (16 milioane de vizitatori străini şi 11 milioane vizitatori francezi, după Oficiul pentru Turism şi Congrese de la Paris, 2007), Londra cu Oxford şi Cambridge (26,6 milioane vizitatori străini, după Institutul Britanic de Studii de Piaţă Mintel – Londra, 2007), urmate de Bruxelles, Amsterdam (4,6), Geneva, Dublin (5,7), Viena (4,3), Zürich, München (4,0), Berlin (7,0) etc. Oferta turistică a acestor centre este complexă şi variată şi se completează cu oferta de afaceri, reuniuni şi congrese. În topul ţărilor Europei Occidentale se numără, la nivelul anului 2007, ţări cu o bogată ofertă turistică şi specializată pe produse de mare interes (montane, de litoral, culturale, balneare, congrese, târguri şi expoziţii, afaceri etc.), precum: Franţa (81,9 mil. turişti străini, 54,2 mld.$ încasări); Anglia (30,7; 37,6); Germania (24,4; 36,0); Olanda (11,0; 13,4); Belgia (7,0; 10,6), Irlanda (8,00; 6,0).

Destinaţia balneară a apărut în Europa din vremea Imperiului Roman, datorită apelor minerale (şi termale) şi a proprietăţilor terapeutice cunoscute din antichitate: Vichy, Aix-les-Bains în Franţa, Aachen şi Baden Baden în Germania, Baden Ischl în Austria, dintre ele unele devbenite reşedinţe imperiale în Imperiul Austro-ungar. Germania se înscrie pe primul loc în Europa, concentrând circa 60% dintre curanţii europeni, fiind renumite staţiunile: Weisbaden, Baden Baden, Aachen, Bad Hamburg etc. Austria dispune de renumite staţiuni balneare, unele profilate şi pe sporturi de iarnă ca Solden, Seefeld sau interesante prin arhitectura epocii ca Bad Ischl, Bad Hall, Bad Goisern. Franţa este recunoscută prin staţiunile Vichy, Clermont Ferrand, Aix-les-Bains, Evian etc.

Europa de Nord se înscrie cu destinaţiile Scandinavia şi Baltică.

Destinaţia Scandinavia excelează prin pitorescul peisajelor naturale de mare originalitate şi spectaculozitate (arctice, glaciare, aurore boreale, fiorduri, de litoral, montane etc.), străvechi obiceiuri şi tradiţii lapone (sapmi) şi vikinge, arta lemnului şi navigaţiei, valori medievale şi hanseatice etc. Norvegia este ţara fiordurilor, a peisajelor arctice inedite şi a unei culturi legate de navigaţie şi pescuit. Centre turistice: Oslo, Trondheim, Bergen, Tromso etc. Suedia cu un cadru natural variat şi pitoresc, o civilizaţie a vikingilor şi a comerţului hanseatic. Centre turistice: Stockhölm, Gotteborg, Malnö, Upssala etc. Finlanda, ţara lacurilor, a laponilor, a muzicianului Sibelius şi a lui Moş Crăciun, cu centrele turistice: Helsinki, Raovaniemi, Tampere, Turcu etc. Danemarca, „Ţara lui Hamlet” (Castelul Kronberg), a insulelor stâncoase şi morenaice, a civilizaţiei vikinge, cu oraşele Copenhaga, Arhus, Alborg etc.

Destinaţia baltică interesează atât prin peisajele de câmpie litorală, cu plaje, dune de nisip şi plantaţii de conifere, lacuri glaciare, dar şi prin mulţimea monumentelor istorice şi de artă medievale de mare valoare istorică. Centre turistice ca: Vilnius, Kaunas, Trakai (Lituania), Riga, Rundola, Sigulala (Letonia), Tallin, Viliandi, Kadriorg (Estonia) sunt de mare interes pentru turism.

Europa Central-Estică

Ţările acestui bazin se impun printr-o ofertă turistică destul de complexă, intrată în circuitul turistic încă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, dar insuficient valorificată până în anii ’90.

Se impune: oferta balneară a unor staţiuni balneoclimatice renumite pe piaţa europeană, precum Karlovy Vary, Marianske Lazne, Frantiskovy Lazne în Cehia; Piestany, Bardejov, Zilina în Slovacia; Lacul Balaton şi staţiunile limitrofe în Ungaria; Wieliczka în Polonia; Băile Herculane, Băile Felix, Sovata, Băile Tuşnad în România etc.

Oferta montană a arcului Carpatic aparţine, cu precădere, ţărilor: Slovacia cu staţiunile Strbske Pleso, Stary Smokovec, Tatranska Lomnica; Polonia cu Zakopane; România cu Poiana Braşov, Sinaia, Predeal şi Bulgaria cu Vitoşa, Pamporovo, Boroveţ în Munţii Rila – Rodopi; oferta de litoral este prezentă în bazinul Mării Negre în Bulgaria – Coasta de Argint, Coasta de Aur; România – Mamaia, Eforie, Mangalia, Neptun; Ukraina – litoralul Crimeii (Yalta, Alupka, Hersan etc.) (vezi Glăvan, 2006).

Oferta culturală este diversă, fiind reprezentată cu precădere prin castele (Cehia, Slovacia, Ungaria, Polonia, Rusia), biserici catedrale şi mânăstiri (Rusia, Cehia, România, Bulgaria etc.), cetăţi medievale etc. Este localizată în marile centre turistice Moscova, Leningrad, Kiev, Varşovia, Cracovia, Budapesta, Praga, Bucureşti, Braşov etc.

Industria turistică este bine dezvoltată, diversificată, modernă şi competitivă în destinaţii ca Ungaria, Cehia, Polonia şi parţial Rusia şi Bulgaria, care înregistrează şi o intensă circulaţie turistică apreciabilă. Europa Central-Estică atrage circa 10,6 % din fluxurile turistice internaţionale care gravitează spre Europa, respectiv 95,6 milioane de turişti. Aceştia se dispersează spre Ungaria (8,7 mil.), Polonia (14,9), Rusia (20,1), Ukraina (25,1), România (5,6 mil.) etc.

America de Nord dispune de o ofertă complexă, de mare diversitate, dar, discontinuă şi concentrată în anumite regiuni ale S.U.A. şi Canadei.

Oferta de litoral se concentrează pe Coasta Atlantică şi Coasta Pacifică. Coasta Atlantică etalează o oferă mixtă vacanţieră, de litoral, culturală şi de cunoaştere, în partea de nord, între oraşele Portland (Maine) şi Norfolk (Virginia).

Litoralul nordic cu mulţimea de insule deţine o ofertă de agrement şi divertisment variată, la care se adaugă numeroasele rezervaţii şi parcuri maritime naţionale, iar marile centre urbane (Washington, Philadelphia, New York, Boston etc.) înglobează atracţii cultural-istorice de mare interes turistic. Milioane de turişti ai metropolelor americane sau din Canada, dar şi din Europa, vizitează această destinaţie.

Coasta Floridei este un alt pol de atracţie prin grandioasele staţiuni de litoral, cu sute de mii de camere şi dotări de agrement şi divertisment dintre cele mai variate şi sofisticate (Miami, Tampa, Orlando, Walt Disney World), care atrag peste 25 milioane de turişti din S.U.A., mai mult de 1 milion de canadieni şi sute de mii de vizitatori europeni şi din alte ţări (vezi Glăvan, 2006).

Coasta Pacifică de la San Francisco la San Diego este o altă destinaţie vacanţieră, care se înscrie cu un lanţ de staţiuni de odihnă şi recreere, a căror ofertă de cazare şi divertisment, alături de cadrul natural de mare pitoresc şi plajele însorite, le impun printre cele mai atractive oferte de litoral din lume, absorbind peste 20 milioane de turişti (Cap. 9). Oferta de litoral se asociază cu cea culturală şi de divertisment (Hollywood, Disneyland, muzee etc.).

Oferta culturală este variată şi reprezentativă prin valorile culturale, istorice şi se îmbină cu agrementul şi divertismentul local, „culoarea” cartierelor de emigranţi, cu muzica, cultura şi gastronomia lor, stilul urbanistic specific american sau al ţărilor de origine a locuitorilor etc. Se remarcă prin „patina locală” metropolele central-americane ca New Orleans, Memphis, St. Louis etc., cele de pe Coasta Atlantică (Washington, Boston, New York, Savannah, Richmond, Charleston etc.) şi Coasta Pacifică (San Francisco, Los Angeles, San Diego), sau din bazinul Marilor Lacuri (Chicago, Detroit, Quebec, Montreal) etc.

Oferta de agrement şi divertisment („ludoturismul”) este bine dezvoltată şi atrage milioane de turişti, atât „mono-motivaţi” pentru jocurile de noroc (în renumitul centru Las Vegas), cât şi pentru destindere în toate staţiunile şi centrele turistice americane (Disney la Los Angeles în California, Orlando şi Tampa în Florida.

Oferta de ecoturism, cunoaştere, educaţie, ştiinţă, combinată cu cea de recreere şi odihnă, este foarte bine dezvoltată şi apreciată de peste 350 milioane turişti în S.U.A., în 356 de parcuri naţionale şi parcuri naţionale de recreere (Glăvan, 2006).

Oferta pentru sporturi de iarnă este concentrată în Munţii Apalaşi: Lake Placid, Bellayre, Sky Area, Spring Mountain, Sky Bowli şi Munţii Stâncoşi: Aspen Mountain (192 km piste de schi, 39 teleferice), Vail-Beaver Creek Village (206 piste de schi, 38 teleferice), Summit Country (808 pârtii de schi, 136 teleferice), Salt Lake City (staţiune olimpică), Snowbird şi Sundance Resort (toate trei cu 255 piste de schi şi 35 teleferice). În Parcul Naţional Yellowstone se află staţiuni de iarnă ca Alta Grand Targhee Ressort şi Olt Faithful Village, iar în Parcul Naţional Grand Teton s-au amenajat staţiunile Jackson Hol (150 km pârtii de schi, 10 teleferice) şi Teton Village (Glăvan, 2006).

În Canada sunt renumitele staţiuni de iarnă: Banff (350 km pârtii de schi, 55 teleferice), Wkistle Mountain-Blackomb (500 km; 58) şi Calgary, staţiune olimpică (Glăvan, 2006).

Oferta culturală şi de sporturi de iarnă a Canadei este completată cu ofertele de afaceri, congrese, reuniuni (Quebec, Toronto, Montreal, Vancouver), de cea ştiinţifică, cunoaştere şi ecoturism (în parcurile naţionale) şi de vânătoare, trofee şi blănuri în Canada engleză (Saskatchevan, Manitoba, Alberta etc.).

Oferta de afaceri, congrese şi reuniuni are o pondere mare în turismul nord-american, date fiind dezvoltarea economică, tehnologică şi ştiinţifică a celor două ţări şi a relaţiilor internaţionale ce se stabilesc între state.

În circulaţia turistică mondială, S.U.A. cu 55,9 milioane de sosiri (şi 96,7 mild. încasări), reprezintă doar 0,6 % din turismul mondial internaţional, dar pe continentul american circa 39,3 % (din 142,4 milioane de turişti în 2007), iar Canada cu 17,9 milioane de turişti reţine circa 0,2 % din sosirile internaţionale şi, respectiv 12,6 % de pe continent.

Destinaţii turistice noi

Apariţia bazinelor noi de ofertă turistică a fost determinată de trei factori şi anume: dezvoltarea economică a ţărilor în dezvoltare, şi care, din raţiuni politice, economice şi de identitate naţională, şi-au dezvoltat şi specializat oferta turistică în raport cu specificul resurselor turistice; internaţionalizarea turismului, sub impactul turismului de masă şi democratizarea turismului, prin constituirea reţelelor integrate (pe plan mondial) de hoteluri, touroperatori, companii de transport (aerian, feroviar, rutier şi naval); conştientizarea a tot mai multor ţări, vis-à-vis de rolul economic, politic şi social al turismului, ceea ce le-a scos dintr-o anumită autoizolare tradiţională. Bazinele de ofertă turistică se localizează atât în apropierea destinaţiilor tradiţionale şi a bazinelor emiţătoare de turişti, cât şi la distanţe mai îndepărtate de acestea.

Între bazinele ofertei turistice situate în apropierea destinaţiilor tradiţionale se remarcă în America, ţări ca: Mexic (21,4 mil. turişti) cu ofertă culturală (vestigii toltece, mayaşe şi aztece, centre culturale), de litoral (plajele caraibiene şi pacifice) şi de afaceri; ţările caraibiene (19,5 mil. turişti) cu o ofertă specializată în vacanţe de litoral, croaziere şi culturală: Puerto Rico (3,6 mil. turişti), R. Dominicană (3,9), Cuba (2,1), Jamaica (1,7) sau cele culturale: Costa Rica (1,9), Guatemala (1,4), Honduras (0,8) etc.; Pentru Europa: litoralul nord-african cu oferte diversificate – de litoral, culturală, balneară şi de aventură în deşert – şi servicii de calitate: Tunisia (6,7 mil. turişti), Maroc (7,4), Algeria (1,7); Orientul Apropiat (47 mil. turişti; 34 mild. $ USA încasări) cu ofertă culturală şi de litoral: Siria (4,5 mil. turişti), Iordania (3,4), Liban (1,0) etc. Egiptul este o destinaţie turistică în plină dezvoltare, cu oferta culturală pe Valea Nilului şi în oraşele Cairo şi Alexandria, precum şi cea vacanţieră şi de agrement nautic la Marea Roşie (10,6 mil. turişti) cu staţiunile Hurghada şi Sharm el Shkeik (Glăvan, 2005, 2006).

În ultimii ani, turismul de shopping, vacanţier şi de pelerinaje a cunoscut o creştere substanţială în ţările arabe: Arabia Saudită (11,5 mil. turişti), Emiratele Arabe (7,0) şi Bahrein (4,5).

O localizare mai îndepărtată faţă de bazinele tradiţionale o constituie pieţele: Asiei de Nord-Est (104,2 mil. turişti): China (54,7 mil. turişti), Hong Kong (17,1), Coreea (6,4), Macao – China (12,9), Japonia (8,3), Taiwan (3,7) etc., destinaţii cu ofertă culturală, shopping, congrese, de afaceri şi agrement; pieţele Asiei de Sud-Est (59,6 mil. turişti) cu oferte culturale, de shopping şi de litoral: Malaysia (20,9), Thailanda (14,4 mil. turişti), Singapore (7,9), Indonesia (5,5), Filipine (3,0) etc.; Asia de Sud (9,8 mil. turişti) cu ofertă culturală şi de afaceri: India (4,9 mil. turişti), Nepal (ofertă culturală, ascensiuni alpine, cunoaştere şi ştiinţă); Africa de Sud (11,0 mil. turişti) cu oferte vacanţiere, ştiinţifice şi de cunoaştere (parcurile naţionale) şi culturale: R. Sud-Africană (9,1 mil. turişti), Botswana (1,6), Zambia (0,9) etc.; Africa de Est (8,3 mil. turişti) are o ofertă specializată în arii protejate, de cunoaştere (fotosafari şi de vânătoare – Safari) în Parcuri Naţionale şi rezervaţii de vânătoare: Kenya (1,6 mil. turişti), Tanzania (690 mii) etc.); Africa Occidentală se înscrie cu oferte vacanţiere pe litoral, culturale şi de cunoaştere în ţări ca Ghana (500 mii turişti), Senegal (900 mii) şi Coasta de Fildeş, care etalează peisaje exotice, floră şi faună specifică, habitate africane etc.

Ţările din America Latină constituie o altă destinaţie turistică în plină dezvoltare (19,9 mil. turişti; 17,2 mild. $ USA încasări). Se remarcă ţările andine cu o ofertă culturală, legată de civilizaţia precolumbiană (incaşă): Peru (1,8 mil. Turişti), Bolivia, Chile (2,5) şi ţările atlantice, cu ofertă de litoral, culturală, de afaceri, agrement şi divertisment cultural: Brazilia (5,0), Argentina (4,5), Columbia (1,2), Uruguay (1,7), Venezuela (0,7).

Destinaţii turistice exotice

Sunt bazine de ofertă turistică recent intrate în circuitul turistic şi beneficiază de peisaje naturale exotice, de mare pitoresc şi posibilităţi multiple de loisir. Fiind la distanţe foarte mari (5.000-10.000 km) faţă de principalele pieţe emitente (Europa şi America de Nord), oferta turistică, strict specializată – vacanţă, sporturi nautice, scufundări, pescuit şi vânătoare subacvatică, shopping, este complexă, dotările fiind polifuncţionale şi de mare atracţie pentru turişti. Amintim în acest sens: statele-insule din Oceania: Guam (1,2 mil.), Cook, Tahiti, Fiji (0,5); Hawai (7,0 mil. turişti); Australia (6,8) şi Noua Zeelandă (2,0); Insulele Maldive (0,6), Ceylon, Mauritius (950 mii turişti), Madagascar, arhipelagurile Comore şi Seychelles (0,2) din Oceanul Indian.

Destinaţii turistice de pionierat

Destinaţiile turistice de pionierat sunt areale greu accesibile, cu condiţii naturale aspre, dar interesante prin habitat, faună şi floră (uneori), peisaje sau fenomene meteorologice; nu au o ofertă definită şi nici amenajări turistice şi de infrastructură şi de aceea nu ocupă un loc aparte în turismul mondial. Sunt destinaţii de perspectivă. Se înscriu ca destinaţii de pionierat: regiunile arctice: Groenlanda, Extremul Nord-Canadian, Laponia, Extremul Nord-Rusesc, Patagonia; unele insule vulcanice: Islanda, Insula Paştelui (cu celebrele statui gigant), Insula Lipari (Italia); insulele preantarctice (din Argentina şi Australia); arii tropicale greu accesibile din Amazonia (Manaus), Congo şi Zair; ariile deşertice din Africa (Sahara, Namibia, Kalahari), Atacama (Chile); marile pustiuri australiene (Victoria, Gipson, Marele Deşert de Nisip, Tanami) cu interesante parcuri naţionale şi peisaje deşertice etc.

Destinaţiile turistice: arii protejate se remarcă printr-o cerere turistică evidentă şi în creştere (vezi cap. 6). Oferta este tot mai diversă în raport cu dimensiunile şi poziţia geoclimatică a destinaţiilor, de la faună, floră, peisaje pentru cunoaştere, fotosafari, trasee turistice şi plimbări, până la practicarea anumitor sporturi, în condiţii de protejare a ecosistemelor şi a practicării ecoturismului. Destinaţiile turistice, în general, sunt ariile protejate amintite în acest capitol sau în alte capitole din manual.

Destinaţii turistice în România

România are o ofertă turistică diversificată cu produse şi servicii turistice personalizate, care satisfac motivaţiile unor categorii variate de turişti. În ultimii ani, s-au cristalizat mai multe destinaţii turistice şi anume:

Destinaţii turistice montane

Oferta montană este reprezentată, cu precădere, prin servicii de cazare, dotări pentru sporturi de iarnă şi recreere, agrement şi divertisment cultural, drumeţie montană şi mai puţin pentru practicarea speoturismului, alpinismului şi sporturilor extreme. Se concentrează în staţiuni turistice şi câteva arii montane cu cabane şi echipamente pentru turismul hivernal şi dispune de circa 32.763 de locuri de cazare (în anul 2008), respectiv 11,13 %, la nivelul ţării; fluxul turistic a înregistrat în anul 2007, aproape 997.742 (14,3%) turişti (118.706 turişti străini).

Sunt reprezentative staţiunile turistice naţionale Sinaia şi Predeal (peste 4.000 de locuri de cazare), Poiana Braşov (circa 3.500 locuri), Buşteni, Azuga, Semenic, Voineasa, Păltiniş, Borşa, Vidra, unele de interes local (Fântânele, Cheia, Durău) şi câteva areale montane cu cabane şi echipamente pentru sporturi de iarnă (Munţii Gutâi – Mogoşa; Muntele Mare – Băişoara; Munţii Giumalău – Vatra Dornei; Munţii Parâng – Rânca şi Petroşani; Munţii Vâlcan – Straja) etc. Alături de oferta pentru sporturi de iarnă, pârtii de schi şi teleferice, unele staţiuni ca Sinaia, Predeal, Poiana Braşov dispun şi de alte dotări pentru agrement, echipamente pentru turismul de afaceri, reuniuni şi congrese, de servicii balneare şi de fitness, oferte culturale etc.

Destinaţii turistice de litoral

Oferta de litoral, fără a avea complexitatea de pe litoralul european mediteranean, se modernizează şi se dezvoltă în permanenţă prin: ridicarea calitativă a spaţiilor şi serviciilor de cazare (hoteluri de patru şi cinci stele) şi de alimentaţie; diversificarea agrementului prin construirea de piscine, saune şi săli de fitness; apariţia de parcuri acvatice şi baze nautice (Mamaia, Saturn); amenajarea şi dotarea plajelor (Mamaia); diversificarea divertismentului cultural şi a animaţiei nocturne; extinderea ofertei de cure balneare etc. Litoralul românesc dispune de peste 116.849 de locuri de cazare (39,71 % din total ţară) şi, deşi, activitatea turistică prezintă o sezonalitate accentuată, atrage peste 796.162 (11,9%) turişti din care, circa 58.191 din afara graniţelor1).

Oferta de litoral cuprinde: odihnă şi recreere, cura heliomarină şi balneară cu ape minerale şi nămol sapropelic sau de turbă, agrement şi sporturi nautice, divertisment cultural, excursii etc. Între staţiunile de litoral se impun: Mamaia (odihnă şi recreere, circa 26.000 locuri); Neptun-Olimp (odihnă şi recreere,16.000); Eforie Nord (odihnă, recreere şi cură balneară, 16.000); Eforie Sud (odihnă, recreere şi cură balneară, 9.900); Venus (odihnă, recreere şi cură balneară, 10.300); Jupiter (odihnă, recreere, 6.500); Mangalia (odihnă, recreere şi cură balneară, 1.500); Saturn (odihnă, recreere şi cură balneară, 13.500); Costineşti (odihnă, recreere, 5.400); Cap Aurora (odihnă, recreere); Techirghiol (odihnă, recreere şi cură balneară, 1.500), Năvodari (odihnă şi recreere).

Destinaţii turistice balneare

Oferta balneară îmbină curele balneare tradiţionale (terapeutice şi de recuperare) cu cele profilactice, utilizând atât factorii naturali terapeutici (apa minerală, nămolul şi gazele terapeutice, microclimatul de salină), cât şi fizioterapia.

Procedurile balneare se completează cu hidrokinetoterapia, gimnastică, piscină, saună, fitness, cura de teren, cure pentru punerea în formă, cure antistress etc.

Oferta balneară se completează cu servicii şi dotări pentru agrement şi divertisment cultural care interesează pe cei sosiţi la odihnă, iar unele staţiuni dispun de echipamente şi săli pentru organizarea de reuniuni, expoziţii etc.

Baza de cazare dispune de peste 38.462 de locuri (13,07 %), iar oferta staţiunilor de profil atrage circa 742.071 (10,6%) de turişti, dintre care peste 36.252 turişti străini. Cele mai reprezentative staţiuni balneoclimatice (din cele 70 existente în ţară) sunt: Băile Herculane (circa 5.300 de locuri de cazare), Băile Felix, Băile Călimăneşti – Căciulata, Băile Olăneşti, Băile Tuşnad, Băile Govora, Covasna, Sovata, Slănic-Moldova, Vatra-Dornei, Buziaş etc., la care se adaugă cele de pe litoralul Mării Negre.

Destinaţii turistice culturale

Oferta turistică urbană este diversă în raport cu valenţele resurselor turistice, poziţia şi importanţa economico-socială a oraşului şi satisface o paletă largă de motivaţii turistice: cultură, educaţie, cunoaştere, afaceri, ştiinţă, shopping, întruniri politice etc. Oraşele – reşedinţă de judeţ, pe lângă ofertele culturale, comerciale, educativ-instructive, financiar-bancare, de divertisment cultural şi sportiv, dispun, în general, de hoteluri de 3-5 stele, săli echipate adecvat şi complexe pentru organizarea de expoziţii şi reuniuni ştiinţifice şi politice, interne şi internaţionale. Aceste oraşe dispun de circa 63.033 de locuri de cazare (21,08%) şi atrag peste 3.309.977 turişti (47,4% străini), evidenţiindu-se centrele turistice: Bucureşti, Constanţa, Braşov, Iaşi, Cluj-Napoca, Timişoara, Oradea, Sibiu, Craiova etc.

Oraşele mai mici, ca şi localităţile de pe principalele trasee turistice, se înscriu, de regulă, cu o ofertă culturală, religioasă, de cunoaştere şi ştiinţifică şi local, comercială şi de afaceri sau reuniuni. Au o bază de cazare modestă, rareori de categorie superioară, şi care însumează peste 40.342 locuri (13,71%), iar prin obiectivele turistice cultural-istorice sau de factură religioasă sunt vizitate de peste 588.948 turişti (102.671 străini). Consemnăm centre şi localităţi turistice, precum: Sighişoara, Mediaş, Făgăraş, Bârlad, Fălticeni, Câmpulung Moldovenesc, Lugoj, Drobeta-Turnu-Severin, Târgu-Jiu, Moldoviţa, Suceviţa, Putna, Tismana etc.

Ariile naturale protejate constituie destinaţii noi pentru turismul românesc şi sunt în curs de conturare, dezvoltare şi promovare, ca produs turistic. Prin Legea 5/2000 s-au aprobat 17 arii protejate de interes naţional, rezervaţii naturale şi monumente ale naturii, număr care va creşte în perspectivă.

Printr-un management propriu, gospodărirea şi utilizarea se stabilesc prin regulamente şi planuri speciale de protecţie şi conservare, oferind posibilitatea vizitării lor în scopuri ştiinţifice, educaţionale, recreative şi turistice (Legea 462/2001). Ariile protejate ca parcurile naţionale şi rezervaţiile naturale sunt destinate practicării ecoturismului şi, în general, turismului desfăşurat pe principii ecologice; parcurile naturale şi rezervaţiile biosferei au ca obiective, pe lângă protejarea şi conservarea mediului, a biodiversităţii, şi protejarea şi susţinerea economiei şi tradiţiile locale, deci turismul ecologic este o cale de dezvoltare durabilă a acestor entităţi umane. În turism s-au promovat Rezervaţia Biosferei Delta Dunării, Parcul Naţional Retezat şi Parcul Naţional Piatra Craiului, ca „Parc Naţional al Carnivorelor Mari din Carpaţi” şi Parcul Naţional Ceahlău. Dintre acestea, numai Administraţia Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării oferă unele date despre turismul local. Baza de cazare însumează circa 2.800 de locuri, din care peste 70 % se află în oraşul Tulcea, iar circulaţia turistică a înregistrat peste 73.700 turişti în 2007 şi peste 20.445 turişti străini. Excursiile în deltă, turismul ştiinţific şi expediţionar (de cunoaştere) pentru tineret, odihna, şi recreerea fotosafariul, pescuitul sportiv, cura heliomarină (la Sf. Gheorghe, Sulina şi Portiţa) sunt câteva din motivaţiile de vizitare a Deltei Dunării.

Spaţiul rural a devenit o destinaţie turistică intens mediatizată după anii ’90 (mai ales după 1994, o dată cu înfiinţarea asociaţiei de promovare „Asociaţia Naţională de Turism Rural, Ecologic şi Cultural” – ANTREC, când au intrat în circuitul turistic naţional şi internaţional unele arii tradiţionale pentru turismul rural şi agroturism ca: Bran-Moeciu, Bucovina, Mărginimea Sibiului, Rucăr, Lereşti). Cele două forme de turism valorifică resursele naturale şi culturale, ca şi dotările şi unităţile de cazare din spaţiul rural (pensiuni turistice rurale, hanuri şi hoteluri rurale, cabane, campinguri etc.); satisfac o paletă largă de motivaţii ca: odihnă şi recreere, cunoaştere, cultură, religie, practicarea unor sporturi, vânătoare şi pescuit sportiv, cură de aer sau balneară, însuşirea unor practici artizanale etc. şi îmbracă forme variate de sejur, turism de circumstanţă sau de circuit cu valenţe culturale.

Oferta turistică este variată şi personalizată, ceea ce rezultă şi din programele lansate, între care: Vacanţă la ţară; Acasă la podgoreni; Rutele vinului şi ale gastronomiei; Natura şi cultura în satul românesc; Veniţi în inima meşteşugarilor; Aventură şi rafting pe Bistriţa (moldovenească) şi pe Jiu; Delta Dunării; Filoanele Ortodoxiei în Oltenia etc. (ANTREC, 2003).

Oferta turistică se concentrează, de regulă, în ariile etnofolclorice reprezentative pentru România ca: Oaş; Maramureş, Bucovina, Neamţ, Bârgău-Bistriţa Năsăud, Ţara Bârsei, Praid-Corund, Bran-Moeciu, Rucăr, Mărginimea Sibiului, Dealurile Clujului, Valea Arieşului, Vrancea, Oltenia de Nord etc. În cataloagele ANTREC sunt promovate circa 3.000 de pensiuni turistice rurale, din toate judeţele cu un număr de peste 16.900 de locuri de cazare, iar numărul de turişti este estimat la circa 72.700, din care peste 2.600 sunt străini (în anul 2007).

Destinaţii speciale cuprind oferte specializate, care se adresează anumitor segmente de turişti, de regulă, cu venituri mari, precum: ofertele pentru vânătoare sportivă, pescuit sportiv, agrement nautic pe litoral, cazinouri şi night cluburi etc.

DESTINAŢII TURISTICE

Definiţie: • un teritoriu unde fluxurile turistice se concentrează şi se sedentarizează temporar, iar activitatea turistică este dominantă.

• este o arie de convergenţă turistică.

Schema:

CATEGORII DE DESTINAŢII TURISTICE

BIBLIOGRAFIA OBLIGATORIE