Hazarde Naturale

Cele mai cunoscute hazarde naturale intalnite sunt:

 Schimbarea climei

Toate regiunile planetei prezinta risca sa fie influentate de hazardele produse de schimbarea climei. Cu o marire a temperaturii globale, este foarte posibil ca atat numarul cat si intensitatea furtunilor sa se mareasca in multe regiuni ale lumii. Este, deasemenea , posibil ca multe regiuni aride sa devina si mai uscate si sa inceapa sa se extinda.

 Riscul depinde de natura schimarilor in circulatia atmosferica si de caracteristicile mediului local. Ciclul hidrologic al Pamantului este atat de dinamic incat in prezent nu este posibil sa se prezica  efectele schimbarii climei intr-o locatie specifica in viitor.

Principala cauza a schimbarii climei o reprezinta gaura mereu crescanda formata in stratul de ozon si efectul de sera.

 Seceta

Un hazard natural poate fi cauzat si de lipsa unui element natural, cum ar fi ploaia in cazul secetei. Seceta reprezinta o perioada extinsa de  precipitatii sub nivelul normal si golirea depozitelor de apa din sol. Mai simplu, aceasta se intampla cand mai multa apa este luata dintr-un rezervor decat cea adaugata.

Acesta este de obicei rezultatul unei combinatii de persistenta a presiunii mari intr-o regiune, care produce cer senin cu precipitatii putine sau ne-existente , si folosirea excesica a apei pentru activitatile umane.

Rezultatele secetei pot fi miscorarea lanurilor , micsorarea calitatii si existentei apei de baut si micsorarea rezervelor de hrana. Astfel, cand populatia e in continua crestere si cererea de apa si hrana e si ea mare, implicatiile secetei devin din ce in ce mai serioase.

De asemenea, vegetatia moare datorita secetei, riscul incendiilor creste, amenintand locuinte, lanuri si vieti. Seceta cauzeaza si desertificarea sau marirea deserturilor planetei

Uraganele

Cicloanele tropicale sunt celule de mica presiune mult intensificate care au originea si isi petrec majoritatea „vietii” in oceane. In Oceanul Atlantic, ele sunt numite uragane. In Oceanul Pacific sunt numite taifune.

Sunt alimentate de temperaturi mari si aer umed; cand un uragan se misca pe uscat, tinde sa-si piarda din intensitate. Furtunile tropicale devin uragane cand vantul trece de 74 km/h. Intr-un uragan, usile si ferestrele caselor sunt sparte de pietrele adunate de vanturile ce se rotesc in mijocul lor. In unele cazuri, uraganele produc vortexuri ce seamana cu cele ale tornadelor care pot distruge in totalitate cladiri intregi. Ploaia torentiala si valurile pot cauza inundatii de-a lungul coastelor, amenintand vieti si proprietati private.

Erodarea coastelor si chiar incendiile pot fi cauzate de uragane. De asemenea, uraganele cauzeaza  contaminarea apei potabile si intreruperea serviciilor utilitare ( electricitate, gaze, comunicatii, transport ) .

Zapada si gheata

In atmosfera inalta, ploaia este adesea initial inghetata sub forma de zapada sau gheata, chiar si vara. Iarna, temperaturile din atmosfera joasa permit precipitatiilor sa ramana in forma solida.

Zapada si gheata sunt bine cunoscute hazarde pentru cei ce traiesc in zonele muntoase sau in regiunile nordice la 35 grade altitudine nordica.

Intreruperea curentului electric prelungita, accidente rutiere, intarzierea transporturilor si sosele periculoase sunt cauzate de zapada si gheata in perioada de iarna. Zapada poate fi umeda, cauzand conditii de apa si inundatii sau solida, in combinatie cu ploaia cauzand polei.

Zapada solida duce la ger si viscol, combinata cu vanturile inalte. In multe regiuni muntoase, avalansele sunt un hazard comun provocat de zapada. Cand depozite mari de zapada incep sa se topeasca, inundatiile devin un hazard iminent pentru populatiile ce traiesc in vale.

  

Furtunile:

Furtunile sunt parcele organizate de aer cald si umed care au fost fortate sa se ridice si sa produca fulgere si tunete. Ele sunt caile frecvente ale naturii de a echilibra cantitatea de energie in atmosfera.

Furtunile pot crea mai multe fenomene periculoase: ploaie torentiala, vanturi puternice, grindina, fulgere si tornade.

Intr-o furtuna, se produce miscarea aerului pe verticala si o vasta cantitate de energie este transferata. Vanturile din urma unei furtuni la suprafata ajung la 80 km/h. Pietrele grindinei pot cauza pagube imense lanurilor si proprietatilor in doar cateva secunde si pot rani oameni si animale. Precipitatiile produse sunt de obicei intense dar de scurta durata- inundatiile sunt asociate cu acest tip de precipitatii. Fulgerele sunt responsabile de multe victime in fiecare an. De asemenea, ele cauzeaza incendii care ameninta vieti si locuinte omenesti. Intreruperea curentului cauzata de fulger sau vanturi poate cauza o intrerupere pe scara larga a activitatilor zilnice ale oamenilor.

Tornadele:

Tornadele sunt coloane de aer ce se rotesc repede, asociate cu puternice furtuni. O singura furtuna poate cauza mai multe tornade si o tornada poate avea mai multe vortexuri. Vantul este principala amenintare in cazul unei tornade, cu viteze care depasesc 330 km/h.Aceste vanturi puternice pot distruge rapid cladiri si, in unele cazuri, intregi comunitati. Grindina este si ea asociata cu furtunile tornadice si este de asemenea capabila sa cauzeze pagube enorme in scurt timp.

Tornadele se pot deplasa cu pana 100 km/h si raman la sol pentru cateva minute.Majoritatea tornadelor apar intre orele 16.00 si 18.00 cand atmosfera joasa este cea mai instabila.

Incendiile:

Ca si inundatiile cauzate de panza freatica, incendiile in paduri si in regiunile salbatice sunt normale in multe ecosisteme.De fapt, focul joaca un rol foarte important in unele ecosisteme ca preriile sau savanele de stejar. Totusi, cand focul ameninta vietile omenesti sau proprietati, este considerat un hazard natural.

Pe langa amenintarile normale ale flacarilor fierbinti ce cauzeaza arderea materialelor, focul poate trimite cantitati vaste de cenusa in atmosfera, cauzand inhibitia dezvoltarii plantelor, reducand vizibilitatea si intervenind in probleme ale aparatului respirator.

Poate fi si locul propice pentru instalarea alunecarilor de teren , prin distrugerea vegetatiei si lasand regiunile de deal vulnerabile la caderi masive de precipitatii dupa ce focul s-a stins.  Incendiile in paduri si regiuni salbatice sunt incendii care se extind pe multi kilometri si care ard zile intregi si sunt cauzate de fulgere sau activitati umane ca fumatul sau focurile de tabara.

Cutremurele:

Cutremurele apar ca rezultat al presiunii degajate in timpul faliilor. Ele sunt cele mai intalnite de-a lungul limitelor placii tectonice dar pot aparea aproape oriunde. Cutremurele sunt frecvent asociate cu activitatea vulcanica. Chiar daca de obicei dureaza cateva secunde, ele pot cauza pagube pe arii extinse cladirilor, tevilor de apa si gaze, liniilor de curent electric si comunicatii si soselelor. Focul cauzat de tevile de gaze si de caderea liniilor de curent este o cauza primara de pagube in cutremurele moderne. Cand cutremurele se declanseaza intr-un ocean sau lac mare, se poate forma un tsunami care sa inunde coastele inconjuratoare.

Inundatii:

Inundatiile sunt volume de apa ce trec peste albiile raurilor, lacurilor sau coastele oceanelor, scufundand regiuni de pamant care de obicei nu erau scufundate. Ele sunt evenimente naturale in viata fiecarui lac, rau sau ocean. O inundatie poate fi cauzata de precipitatii intense si prelungite, valuri cauzate de furtuna, prabusirea barajelor, etc.

Din moment ce majoritatea populatiei traieste in apropierea malurilor unui rau, lac sau ocean, inundatiile sunt o amenintare majora pentru sute de milioane de oameni, cauzand pierderea vietilor, proprietatilor, contaminarea apei potabile, distrugerea recoltelor si lanurilor. Totusi, ele pot produce soluri bogate unde recoltele se pot reface.

Ele pot declansa si alte hazarde ca alunecari de teren si chiar incendii.

Alunecarile de teren:

Alunecarile de teren sunt fenomene natural majore in multe regiuni ale lumii. Astfel de fenomene  includ caderea pietrelor si avalanse.Clasificare alunecarilor de teren depinde de felul in care se misca si natura materialului miscat.

Alunecarile de teren cauzeaza pagube imense pentru sosele, proprietati si locuinte.

Ele pot declansa alte hazarde ca cutremure, ploi torentiale sau inghetarea apei subsolice.

Tsunami-urile

In istorie, valurile seismice ale oceanelor au fost incorect numite valuri tidale (maree). In realitate, aceste fenomene nu sunt inrudite cu mareele in nici un fel. Astazi, valurilor seismice li se spune „tsunami” (traducerea din japoneza: „valuri ale porturilor”).

Tsunami-urile sunt definite ca valuri oceanice cu inaltimi foarte mari care calatoresc pe distante mari. Ele sunt imperceptibile in interiorul oceanelor dar devastatoare pentru coaste.

Totusi, tsunami-urile pot exista si in interiorul lacurilor si raurilor mari, cauzate de falii cand un cutremur se produce.

Ele sunt cauzate de orice fenomen care cauzeaza marirea inaltimii si volumului apei, cum ar fi cutremure, eruptii vulcanice sau alunecari de teren. Ele pot duce vasele mari din apropierea tarmului foarte departe pe ocean, sa inunde coastele si sa ia intregi comunitati cu ele cand se retrag.

Vulcanii:

Vulcanii sunt cratere pe suprafata pamantului prin care erupe magma, gaze si alte materiale. Ele se gasesc in limitele placii tectonice dar exista si pe „locurile fierbinti” ale Pamantului , cum ar fi I-lele Hawaii.

Unii vulcanii erup exploziv, altii incet. Vulcanii explozivi prezinta multe potentiale amenintari incluzand gazele toxice, valurile piroclastice ( fragmente de roca fierbinte si cenusa ), nori arzatori (nori ce se misca foarte repede si ce contin gaze fierbinti si cenusa fina) si o mare cantitate de cenusa.

Valurile de pietre, cutremurele, inundatiile, alunecarile de teren, incendiile si alte hazarde pot fi provocate de eruptiile vulcanice.

http://rapidshare.com/files/452023607/ref005464.doc 

 

Miscarile scoartei terestre

Mişcările scoarţei terestre

 Chiar din primele hărţi ale Terrei, s-a putut observa asemănarea uimitoare dintre ţărmul lumii Noi şi cel al lumii Vechi. Această asemănare a ridicat fireasca întrebare: este posibil ca cele două continente să fi fost cândva unite?

La mijlocul anilor 1800 cercetătorii au început să adune fosile din rocile continentelor îndepartate. La începutul anilor 1900 geologul american Frank B. Taylor a sugerat posibilitatea depărtării continentelor între ele, şi a presupus că translaţia contientelor a creat presiuni laterale ce au dus la apariţia lanţurilor muntoase.

            Teoriile lui Wegener

Independent de observaţiile lui Taylor, Alfred Wegener a făcut cercetări în scopul determinării schimbărilor climatice de-a lungul istoriei Pământului. Acesta a căutat cheia misterelor prin studierea fosilelor, găsind spre exemplu, fosile ale unor plante tropicale sub stratul de zăpadă şi gheaţă din Groenlanda. El a mai găsit şi alte semne rămase în roci care indică faptul că o parte a Africii de Sud şi partea tropicală a Americii de Sud au fost cândva acoperite de gheaţă.

            Wegener a dat răspunsul la această ipoteză în cartea intitulată “Die Enstehung der Kontinente und Ozeane” (Originea Continentelor şi a Oceanelor). Ipoteza lui era că pe vremea când avea plante tropicale, Groenlanda se situa undeva în jurul Ecuatorului. Suprafeţele întinse ale Africii şi Americii de Sud trebuiau să se situeze undeva în jurul Polului Sud, când erau acoperite cu gheaţă. Cu alte cuvinte, continentele s-au deplasat din poziţia lor anterioară.

Teoria translaţiei continentelor a fost în general acceptată până în anii cincizeci-şaizeci. Între timp însă, s-au acumulat atâtea dovezi, încât teoria nu a mai putut fi ignorată. S-a creat un  termen nou pentru descrierea fenomenului: tectonica plăcilor. Potrivit acestei teorii, continentele se află în mişcare continuă, cu o viteză de deplasare între ele ce variază de la 1 la 10 cm pe an. Acceptarea teoriei mişcărilor tectonicea deschis o nouă eră în studiul Pământului.

 

 

 Puzzle de continente

Primele teorii asupra mişcării continentelor s-au bazat pe similitudinile ţărmurilor continentelor, ale Americii de Nord şi de Sud, respectiv ale Africii şi Europei. Fiecare continent este mărginit de o regiune numită “platforma continentală” sau “şelf”, care este acoperita cu apă de mică adâncime şi face parte din continent.

Studiul rocilor, a structurilor de roci şi a fosilelor, a adus dovezi noi în sprijinul teoriei translaţiei continentelor. Wegener a ştiut că în trecut au existat mai multe ere glaciare. Când clima Pământului s-a racit, suprafeţele de gheată ce acoperă astăzi Antarctica şi Groenlanda s-au extins. Gheaţa s-a deplasat spre exterior, sub acţiunea forţei gravitaţionale, iar rocile prinse în stratul de gheaţa au arat solul, lăsând brazde pe teren. Gheaţa a transportat şi straturi formate din fărâme de roci, numite morenă, din care se formează rocile de tilită. Wegener, împreuna cu un geolog sud-african, Du Toit, au găsit multe brazde şi depuneri de tilita pe continentele sudice: America de Sud, Africa, Antarctica, Australia şi India. Se crede că acestea s-au format în Carboniferul superior şi în Permianul timpuriu. Aceste suprafeţe au fost probabil prizonierele unei ere glaciare în acelaşi timp, adică acum circa 300 mil. de ani. Aceasta dovedeşte unitatea continentelor sudice la începutul acestei ere glaciare.

Structuri de roci

Structurile de roci prezintă dovezi noi asupra translaţiei continentale. Rocile din Africa de Nord, din regiunea Saharei, sunt, în mare parte, foarte vechi (circa 2 miliarde de ani), dar pe lângă ele sunt lanţuri de roci care nu depăşesc vârsta de 550 milioane de ani. Linia de demarcaţie între ele este clară; aceasta este în Oceanul Atlantic, lângă capitala Ghanei, Accra. Această linie se poate observa şi pe partea cealaltă a oceanului, în jurul oraşului Sao Paolo, Brazilia. Acest loc coincide cu cel estimat de geologi, aducând astfel o nouă dovadă în sprijinul teoriei.

Asemănarea dintre structurile de roci este utilizată în căutarea resurselor minerale. Dacă, spre exemplu, se găsesc zăcăminte de ţiţei în platforma continentală a Africii Centrale, atunci sunt şanse să se gasească şi în zona Americii de Sud, în apropierea locului unde acestea două s-au despărţit.

Paleomagnetismul—“magnetismul străvechi”—aduce un argument nou în favoarea tectonicii plăcilor. Când din rocile topite se formează roci noi, atunci minereurile de fier devin magnetizate. La solidificarea rocilor câmpul magnetic propriu al rocilor se orientează în direcţia câmpului magnetic al Pământului, indicând astfel câmpul magnetic al Terrei din acea vreme. Aceste particule magnetice se fixează la solidificare în roci şi câmpul magnetic terestru nu îl mai poate devia ulterior.

Dovezi din adâncul mărilor

Cercetătorii au efectuat măsurători asupra vârstei rocilor de pe fundul oceanelor prin metoda carbonului radioactiv (C-14) şi au determinat că acestea au cel mult 200 de milioane de ani, pe când cele mai vechi roci cunoscute au vârsta de circa 3,8 miliarde de ani. În concluzie, oceanele sunt regiuni relativ noi.

Din topologia electronică a fundului mării s-au descoperit formaţiuni interesante, spre exemplu lanţuri muntoase lungi (creste oceanice). În aceste locuri sunt frecvente cutremurele şi activităţile vulcanice. În apropierea acestor zone s-au găsit cele mai tinere roci suboceanice. Geologii sunt convinşi că rocile noi se generează la mijlocul crestelor oceanice, în zonele de rift, din cauza îndepartarii plăcilor tectonice. La fel s-a dovedit că vârsta rocilor creşte treptat pe măsura ce ne îndepărăm de mijlocul crestei.

Cele patru continente

Cercetătorii au realizat faptul că faţa Pământului este în continuă schimbare. Un călător astral, cu 400 de milioane de ani în urmă ar fi vazut doar patru continente. Unul făcea parte din actuala Americă de Nord şi altul din Europa de azi. Al treilea, numit de geologi Angara, face parte din Asia de azi, în timp ce al patrulea era continentul sudic, din care faceau parte toate continentele sudice de azi (denumirea dată de geologi acestui continent este Gondwana).

Mişcările tectonice au presat treptat placa nord-americană şi cea europeană, rezultând astfel un lanţ imens de munti încreţiţi (M-ţii Appalache din America de Nord, m-ţii estici din Groenlanda, m-ţii vestici ai Irlandei şi Scoţiei, m-ţii Suediei şi Norvegiei). Noul continent a fost numit Euramerica.

Destrămarea continentului Pangaea

Cu circa 275 milioane de ani în urmă, Euramerica s-a ciocnit de Angara şi între cele două s-au format prin încreţire M-tii Ural. Cele trei plăci au format împreună un continent imens numit Laurasia. Acesta din urmă şi Gondwana erau separate de marea straveche, Marea Thethys, dar ulterior acestea au ajuns în contact şi au format un singur continent imens: Pangaea.

În ultimii 180 milioane de ani, Pangaea s-a destrămat, iar continentele au ajuns la locul lor acutual prin mişcarea plăcilor tectonice şi astfel au luat naştere mările şi oceanele. Plăcile sunt în continuă mişcare şi azi, iar oamenii de ştiinţă pot face speculaţii despre cum va arata Pământul în viitor. Dacă referinţa este vârsta Terrei, atunci harta lumii este doar un cadru din filmul evoluţiei Pământului.     

                Bibliografie: Arborele lumii, Planeta Pământ, “Translaţia continentelor-9”

                                                                                               

http://rapidshare.com/files/452023313/ref006202.rtf

Vulcanii

I Introducere  

       Vulcan, munte sau deal format din acumularea materialelor ce au erupt prin una sau mai multe deschizaturi (numite ventre vulcanice) facute in suprafata pamantului.Termenul vulcan poate desemna, ventrele propriu-zise.Vulcanele situate deasupra nivelului marii sun cele mai cunoscute, dar majoritatea vulcanilor lumii sunt situati sub mare, formati  de-a lungul  sistemelor de creste ce se intersecteaza in adancul  oceanului planetar . Conform The Smithsonian Institution, 1511 vulcani situati deasupra nivelului marii au fost activi in ultimii 10.000 ani,539 dintre ei au erupt cel putin odata de-a lungul istoriei scrise.In medie, intre 50-60 de vulcani  situati deasupra nielului marii  ,sunt activi in fiecare an; jumatate din acestea sunt defapt continuarile eruptiilorr din anii precedenti, iar celelalte sunt noi .

                Eruptiile vulcanice  din regiunile populate reprezinta o adevarata amenintare la adresa oamenilor, a proprietatilor si a agriculturii. Pericolul provine , in cele mai multe cazuri , din jeturi fierbinti si ce se misca cu o viteza foarte mare, care contin materiale explozive, cenusa ,si cele mai distructive, raurile de lava. Pe langa eruptiile explozive chiar si vulcanele din regiuni nepopulate , pot arunca cenusa adanc in atmosfera, creand  nori de cenusa, care reprezinta o amenintare serioasa la adresa avioanelor.

II FORMATIUNILE VULCANICE

                Toate formatiunile vulcanice sunt formate prin acumularea de magma(roca ce se formeaza sub suprafata pamantului).Magma poate erupe prin unul sau mai multe ventre vulcanice, care pot fi o singura deschizatura, mai multe deschizaturi, sau o crapatura lunga, numita vent de fisura. Se formeaza in adancul pamantului, in general, in mantaua superioara. Pentru a se forma magma , este nevoie de temperaturi si  presiuni foarte ridicate. Mantaua solida trebuie topita la conditii intalnite de obicei  la adancimi de 80 pana la 100 km sub suprafata pamantului.

                Odata ce mici picaturi de magma  se formeaza, ele incep sa se ridice deoarece magma are o densitate mai mica decat rocile ce o inconjoara.Aceste picaturi se aduna, formand adevarate rauri de magma.Acestea se aduna in regiuni subterane numite rezervoare de magma.

Dupa fiecare eruptie, este ace o in daugat un nou strat vulcanului, acesta crescand in marime.

III MATERII VULCANICE

               LAVA

        Lava reprezinta  magma care se rupe, si erupe dintr-un vulcan.Daca magma este foarte lichida, atunci va curge de-a lungul vulcanului , catre bazele sale.

        FRAGMENTELE DE ROCA

        Aceste fragmente de roca sunt expulzate in aer. Ele include si cenusa care sunt fragmente cu diametrul mai mic de 2 mm.Cenusa cea mai fina este numita cenusa vulcanica, si este formata din particule de au un diametrul mai mic de 0,06 mm

        

IV Eruptiile

        Vulcanii erup diferit, in functie de compozitia magmei ce se afla sub suprafata, cantitatea de gaz din magma, si tipul de ventru vulcanic din care erupe.In general, cu cat lava este mai vascoasa, cu atat ruptia va fi mai explosiva.Eruptiile explozive pot expulza o mare cantitate de material in aer.Eruptiile nonexplozive produc rauri de lava, si expulzeaza foarte putin material in aer.

       ERUPTIILE EXPLOZIVE

        Eruptiile explozive pot expuza atat lava lichida sau semisolida cat si fragmente solide de roca vulcanica sau nonvulcanica care au fost carate de-a lungul magmei ce se ridica inainte de eruptie.Eruptiile foarte explozive sunt numite eruptii Plinian, dupa naturalistul roman Pliny cel Intelept.Acesre erupptii pot dura de la cateva ore pana la cateva zile.

       ERUPTIILE NONEXPLOZIVE

Eruptiile nonexplozive ,sunt tipice pentru vulcanii din Hawaii,si produc rauri de lava.Lava iese afara prin rifturile din suprafata vulcanului sau prin ventre.ele sunt caracterizate prin faptul ca lava produsa este de tip bazaltic, iar vulcanii ce sunt formati prin aceste eruptii sunt numiti vulcani scut.

VII RESURSE VULCANICE

        Desii eruptiile vulcanice constituie o adevarata amenintare la adresa omenirii, vulcanii pot deasemenea fi bogati in resurse. Probabil cea maimare resursa din vulcani este pamantul format din materialele ce sunt aruncate de eruptii.Activitatea vulcanica a creat unele dintre mai frumoase si fertile regiuni ale pamantului. Inca de la inceputul secolului 20, stapanirea caldurii naturale a sistemelor vulcanice a dat o sursa,  aproape nepoluanta , de energie termica si energetica.De exemplu jetul de la Geyzerele din nordul Californiei , cel mai mare camp geotermic , este suficient pentru a alimenta cu curent un orase de milioande de locuitori, precum San Francisco.Multe depozite ce cupru,carbune, zinc, aur si argint, sunt continute in rocile vulcanice, sau in rocile magmatice , ce sunt bazele vulcanilor.Roca sparta de lava, pumice, carbunele si alte produse rezultate in urma eruptiilor sunt surse de materie bruta pentru construirea drumurilor, in constructii, industrie.

VIII VULCANI EXTRTERRESTRI

        Eplorarea spatiala di ultima decada a adus dovezi ale existentei vulcanilor si a produselor sale  si pe alte planete si luni din sistemul nostru solar.Fotografiile facute de satelitii ce orbitau luna Pamantului au aratat uriase campuri de lava mare.Mostre din aceste mare au fost luate de catre astronautii din programul Apollo ,si dupa analiza s-a constatat ca erau similare cu cele bazaltice, dar nu identice cu cele gasite pe Pamant.

        De asemenea, imagini luate de sateliti ale suprafetei lui Marte si Venus au aratat vulcani si insusiri vulcanice asemanatoare, dar mai mari decat cele de pe pamant.De exemplu, Olympus Mons, un gigant vulcan scut de pe Marte, cu diametrul de 600 km ,  este mai mare decat lungimea  insulelor Hawaii, puse una langa alta. Misiunea Mars Pathfinder din 1997 a adus date conform carora , rocile vulcanice de pe Marte seamana cu roci similare de pe Pamant,inclusiv dovezi de roca andesit. Activitatea vulcanica depe luna pamantului Marte, Mercur si Venus s-a petrecut  acum millioane de ani ; aceste corpuri planetare,sunt  acum ,reci si moarte.In orice caz, oamenii de stiinta au gasit dovezi in meteoritii de pe Marte care indica  faptul ca activitatea vulcanica s-ar fi produs acum 150 de millioane de ani .

        Dovezi bine documentate asupra vulcanilor activi au venit din imaginile de la satelitul Voyager 2. Asemenea activitati, desi putin intelese, par a fi diferite de cele din vulcanismul terestru. In 1979 acest satelit a capturat imagini de nori vulcanici, ce contineau dioxid de sulf, care tasneau pana la 280 km deasupra suprafetei lui Io, una din lunile lui Jupiter.Intre aprilie si septembrie 1997, naveta spatiale Galileo a adus deasemenea imagini ce aratao o dramatica activitate vulcanica pe Io. Activitatea vulcanica  a lui Io indica prezenta de materiale locate in inima sau interiorul sau, dar cauza caldurii din mijlocul lui Io este diferita de cea de pe Pamant. Oamenii de stiinta cred ca Io este incalzit intern de frecarea rezultata din faptul ca luna este trasa in diferite directii de Jupiter si lunile din apropiere, Ganymede   si Europa. Imaginile luate lunile alaturate, Ganymede si Europapiter si de Voyager 2 in 1989 ale lui Triton, o luna a lui Neptun, a aratat o punga de gaz, cel mai probabil nitrogen care se ridica la 8 km deasupra suprafetei, si care se intindea aproape 150 km.Aceasta punga de gaz sugereaza ca Triton poate avea deasemenea un miez fierbinte capabil de activitate vulcanica.

http://rapidshare.com/files/452022930/ref005600.doc 

Polonia

 I Introducere

Polonia, oficial Republica Polonia este o ţară în centrul Europei. Polonia a fost condusă de un regim comunist între 1945 şi 1989, când revolta polonezilor a dus la instaurarea unui  regim democratic. Capitala Poloniei şi cel mai mare oraş este Warşovia. Numele ţării folosit  încă de la începutul secolului al XI-lea , vine de la un trib străvechi slav ’Polanie’, ce însemna ‘locuitori ai câmpiei’ ,care s-a stabilit cam prin secolul al V-lea în regiunile sudice între răurileOdra (Oder) şi Vistula (Visla). In secolele XV- XVI, Polonia unită cu Lituania era una dintre marile puteri europene sub dinastia Jagiellonilor. Când dinastia s-a sfârşit în 1572, Polonia a intrat într-o lungă perioadă de declin, culminată de împărţirea ţării între Austria, Rusia şi Prusia, în 1772, 1793 şi 1795. Polonia şi-a câştigat independenţa după primul război mondial, dar a fost din nou împărţită, pentru a patra oară în 1939 de către Germania şi Uniunea Sovietică (URSS ). După al doilea razboi mondial teritoriul polonez a fost mult redus prin pierderea unor regiuni din estul ţării,luate de URSS. Aceste regiuni erau aproape de două ori mai mari ca întindere decât cele rcâştigate prin înfrângerea Germaniei.

          II Suprafaţă şi resurse

          Polonia are o suprafaţă totală de 312684 Km². Se învecinează la nord cu Rusia prin Marea Baltică, la est cu Lituania, Bielorusia şi Ukraina, la sud cu Republica Cehă şi Slovacia, iar la vest cu Germania. Cea mai mare distanţă de la est la vest este de 680 Km iar de la nord la sud de 790Km. Graniţele Poloniei sunt formate de munţii Sudeţi la sudvest, muntii Carpaţi la sudest, râurile Odra şi Nysa în vest şi râul Bug în est. In nordest ţara este mărginită de o parte a Mării Baltice

          Regiuni naturale

          Deşi Polonia pare a fi o câmpie neîntreruptă, relieful este foarte complex. Elevaţia medie este de 175m, dar ajunge la 2499m în vârful muntelui Rysy din munţii Tatra în sud iar în delta Vistulei ajunge la 2m sub nivelul mării. Polonia este împărţită într-un număr  de regiuni paralele care vin de la est la vest. Zona de nord ce ocupă două treimi din teritoriu este o regiune a câmpiilor şi a dealurilor joase, împărţită în câmpia centrală poloneză, înălţimile Baltice şi câmpia litorală. Câmpia centrală este traversată de la est la vest de o serie de văi largi, mlăştinoase. La nordul câmpiei centrale se află înălţimile Baltice (Colinele Pomeraniei şi Colinele Mazuriene ) cu dealuri şi lacuri. Câmpia litorală este o fâşie joasă de 40-100km lăţime, ce se întinde pe toată lungimea mării Baltice. Coasta de 491 km lugime este foarte netedă cu excepţia Golfului Pomeraniei în vest şi Golfului Gdansk în est. Câteva porturi naturale sunt localizate dea lungul Mării Baltice. Teritoriul de-o treime din sudul Poloniei este format din relief înalt variat (dealuri, podişuri şi munţi). O centură îngustă de munţi ocupă extremul sud şi sudvest. Munţii Carpaţi localizaţi la frontiera sudestică includ grupele Tatra şi Beskizi. Munţii Sudeţi, o altă grupă importantă de munţi sunt localizaţi la graniţa de sudvest. În nordul lor există o zonă de dealuri joase numită câmpia Sileziei şi podişurile poloneze joase.

        B.Râuri şi lacuri

        Aproape toate apele Poloniei se varsă în Marea Baltică prin cele două mari fluvii Vistula şi Odra şi afluenţii lor dintre care numim Bugul şi Warta. Lacurile Poloniei, care sunt aproape 9300 sunt concentrate în înălţimile Baltice şi fâşia litorală. Polonia are aproape 120 de lacuri artificiale situate mai ales în înăţimile Baltice şi în munţii din sud.

        c.Vegetaţia şi fauna

        Pădurile acoperă aproape un sfert din Polonia şi sunt în general păduri de pin şi conifere. Câteva păduri din nordest conţin specii vechi şi rare precum mesteacănul pitic, ce nu se mai găseşte în altă zonă a Europei. Din cauza faptului că majoritatea pădurilor din Polonia sunt de conifere, specii ce sunt foarte vulnerabile la ploi acide şi alte forme de poluare a aerului, ele sunt in marea lor majoritate afectate. Pădurile de spruce din Munţii Sudeţi au fost cele mai afectate de poluarea atmosferică. O altă mare parte din pădurile Poloniei a fost distrusă intenţionat pentru a se crea ferme, iar ritmul împăduririlor este foarte scăzut. Combinaţia de factori face ca pădurile poloneze să fie dintre cele mai vulnerabile din Europa. Fauna nu este foarte variată. Deşi cele mai multe specii trăiesc şi în alte ţări Polonia este gazdă a unui număr de specii ce în alte locuri sunt absente sau rare.

http://rapidshare.com/files/452022489/Polonia.doc 

Chicago

                                Al treilea oras ca marime din Statele Unite ale Americii, Chicago se afla în nordul teritoriului american , pe tarmul sud - vestic al Lacului Michigan , la 176 metri altitudine absoluta, intr-o zona de câmpie strabatuta de râurile Chicago si Calumet. 
                                Cu o populatie de peste 8314000 locuitori si o suprafata de circa 9595 km 2 , Chicago este considerat o metropola americana ( densitatea : 866,4 locuitori / km 2 ) . Marea metropola americana are o istorie relativ recenta . Tinutul apartinea triburilor de indieni. Primii europeni care ajung aici , în 1673 sunt exploratorii francezi Louis Jolliet si Jacques Marquette.
Primii colonisti sositi pe aceste meleaguri gasesc un pamânt neprimitor, mlastions, cu lacuri mici si numeroase, râuri sovaitoare si vecinatatea unei mari cu apa dulce <-> Lacul Michigan ( 57016 km 2 , 256 m adâncimea maxima ). In ciuda acestor realitati aparent neprimitoare ei construiesc în 1803 fortul Dearbon , cu scopul principal de a-i apara împotriva indienilor, dar acestia reusesc sa-l distruga în 1812 ; fortul este reconstiuit în 1816 si va fi permanent locuit pâna în 1830 . 
                     Tânara asezare prindea contur destul de lent, putinele case din lemn care s-au ridicat în jurul fortului erau destinate locuirii, dar mai ales comertului. 
Dupa 1818 , când Illinois este cunoscut ca stat, noua asezare continua sa lâncezeasca.
                            Comertul a fost pârgia ce a propulsat viitoarea metropola, portul de la tarmul Lacului Michigan devenind din ce în ce mai activ. Un eveniment de mare însemnatate pentru viitorul micii asezari se leaga de deschiderea canalului Erie, în 1825, prin care Oceanul Atlantic a început sa comunice cu Marile Lacuri, deci inclusiv Lacul Michigan, statele cu iesire la ocean din estul Statelor Unite ale                                            Americii fiind astfel puse în legatura cu zona lacurilor nord – americane . 
Mai mult , acest canal modifica directia de deplasare a emigrantilor de pe axa ce o forma valea râului Ohio catre nord , Chicago devenind principalul loc de popas pe drumul lung al cuceririi „ Vestului Salbatic „ . In 1837 Chicago este declarat oras , având 4200 locuitori . La început orasele au aparut în jurul unui element favorizant al unei regiuni geografice : o intersectie , un loc fortificat , un nucleu administrativ,o resursa naturala , un port ( Chicago , Moscova , Roma , Johannesburg , Rotherdam ). Ele erau produsul organic al mediului înconjurator , reprezentau o concentrare de oameni cu o anumita capacitate de munca , de productie , dar si cu anumite nevoi de exigente , pentru a caror satisfacere trebuiau sa se organizeze si sa efectueze schimburi . Comertul creste vertiginos , solicitând o intensificare a transporturilor . 
                       Traficul naval de pe Lacul Michigan devine insuficient , desi sporeste foarte mult . Apar noi cai de comunicatii: se construiesc canalele Chicago si Illinois în 1848 care fac legatura cu sistemul navigabil al fluviului Mississippi ; liniile de cale ferata se înmultesc în asa masura încât în 1856 orasul devine principalul nod de cale ferata al S.U.A. ; în 1869 este deja deservit de linii transcontinentale feroviare si rutiere . Aceasta dezvoltare a transporturilor si comertului are urmari imediate asupra aspectului urbanistic . Numarul populatiei creste rapid , ceea ce declanseaza o crestere a spatiului construit pentru care este caracteristic lemnul. 
                             Aceasta este si cauza care amplifica dezastruosul incendiu din ANUL Numar de locuitori specific anului 1850 30.000 locuitori 1880 500.000 locuitori 1950 4.945.000 locuitori 1980 8.314.000 locuitori 8/9 octombrie 1871, ale carui urmari nefaste au însemnat distrugerea completa a unui perimetru de 11,3 km 2 ce cuprindea peste 5000 de cladiri si unde locuiau circa 100.000 de oameni . Acest incendiu a avut si alte urmari : populatia ramasa fara locuinte a format noi comunitati in apropierea orasului sporind numarul suburbiilor , al oraselor satelit : Evanston , Winnetka , Lake Forest etc. Pe de alta parte , edilii au declansat reconstructia orasului pe baza unui plan riguros de sistematizare . Arhitecti ca : Jenny , Root , Burnham , Sullivan , Alder si-au legat numele de marile edificii ale orasului . In 1890 sunt anexate numeroase suburbii ce dubleaza suprafata si numarul populatiei ( 1.100.000 locuitori ) . 
                                Efercenta construirii de noi cladiri culmineaza cu aparitia primilor zgârie - nori , premiera mondiala absoluta , ce schimba aspectul oraselor lumii , înaltându-le pe verticala , atribuind acesti uriasi de otel si sticla stilului american , indiferent de meridianele pe care sunt construiti . Compania Home Insurance Building , construita în 1895 , construieste în urmatorii 21 de cladiri cu 12 si 16 etaje . Tot acum se contureaza principalele zone functionale ale orasului : Loop ( numita asa din 1890 ) , zona centrala , situata la sud de varsarea râului Chicago , concentreaza comertul , finantele si o parte a locuintelor celor avuti , care se stabilesc în cea mai mare masura pe Gold Coast ( Coastaultraelegante presarate pe tarmul Lacului Michigan. 
                                         Legatura între zonele Loop si Gold Coast se face printr-un frumos bulevard , Michigan Avenue , amenajat în 1920 . Zonele industriale se concentreaza în jurul râului Chicago , în zona Calumet , in lungul liniilor de cale ferata , formând areale bine delimitate în sud si sud-est . Zonele muncitoresti înconjoara pe cele industriale , fiind masate si în nord si vest , în suburbii dar si în zona complexului portuar de la tarmul Lacului Michigan . 
                          E drept ca simplitatea configuratiei oferea numeroase avantaje , intre care si posibilitatea sistematizarii anticipate dar, în acelasi timp , a dus la o mare monotonie urbanistica , tiparul respectiv fiind multiplicat de mai multe ori . De fapt , acest tipar sub forma de patrulater taiat în lung si lat de strazi perpendiculare - quadrate – este cel al Romei Antice .
                           El a fost adoptat de multe tari europene , dar mai ales în America de marile orase , printre care este si Chicago ( New York , Buenos Aires , Havana , Philadelphia , Ciudad de México ) .
Dupa 1950 se construieste foarte mult , zona comerciala este extinsa la vest de Loop , iar dupa 1970 spre Near West Side . Cladirile ridicate în Chicago sfideaza înaltimile : John Hancock Center cu 100 de etaje ( construit dupa 1960 ) , The Sears Tower cu 110 etaje la vest de Loop ( începuta în 1970 ) – cea mai înalta cladire din lume 443 m - un alt complex de zgârie - nori la NE de Loop care include Standard Oil cu 80 etaje , Water Tower Place cu 74 etaje . 
Aceasta aglomeratie urbana se confrunta cu o multitudine de probleme . Evident , cea mai acuta a fost si ramâne concentrarea excesiva de oameni, mozaicul de populatii originare din tarile celor sase continente. Dezavantajul cel mai evident al marilor concentrari urbane este congestionarea traficului urban ( Chicago, New York , Tokio , Paris , Ciudad de Mexico ). 
                           Ca urmare, deplasare în metropole devine foarte anevoioasa, cu nume -roase puncte de strangulare a circulatiei, iar ziua de lucru a salariatilor se lungeste cu orele pierdute pentru a ajunge de la locul de munca acasa. S-au adoptat câteva soluti cu eficienta partiala : construirea unor noi autostrazi pentru usurarea transportului celor ce lociesc în afara metropolei ;noi zone industriale au fost amplasate direct in suburbiile celor mai îndeparta-te ; s-au construit complexe comerciale uriase în afara orasului .
Un rol deosebit a revenit si construirii aeroportului O'Hare , printre cele mai mari din Statele Unite ale Americii , care a angrenat amenajarea a foarte multe anexe în jurul sau creând locuri de munca pentru zeci de mii de oameni ; amplasarea complexelor de cercetari nucleare la Argonne National Laboratory si lânga Batavia. 
                            Spatiul urban a înghitit suprafete uriase : orasul propriu - zis are 590,8 km 2 , iar Chicago Standard Metropolitan Statistical Area - S.M.S.A. – ocupa 9595 km 2 ; de la suburbia Evanston , în nord ( care nu este ultima ) si pâna la Gary ( care nici el nu încheie lantul suburbiilor ) sunt peste 70 km . Dar metropola detinea si recorduri dintre cele mai detestabile : crima organizata , gangsterii lui Capone e.t.c. Astazi , alte triste recorduri se adauga celor enumerate : crimele si jafurile în plina zi , consumul ridicat de droguri , conflictele rasiale ,mii de oameni morti sub rotile celor 1500 de autoturisme ce se scurg într-un minut pe cele mai multe strazi ale orasului , aerul poluat . Pozitia geografica a avantajat foarte mult dezvoltarea economica a orasului : pe Lacul Michigan se aduceau cu navele minereu de fier si carbune ; pe caile ferate era adus cocsul din Appalachi ; pe canale , cai ferate si sosele se aduceau din sud grânele si vitele preriei .
Aceasta a încurajat de timpuriu dezvoltarea industriei : prima otelarie apare în 1880 , construita la varsarea râului Calumet în Lacul Michigan , urmata în 1900 de altele în Indiana Harbor si , în 1906 , de otelariile de la Gary . Chicago a devenit o renumita piata de grâne si de vite - abatoarele au dominat viata economica pâna dupa anii 1960 ; paienjenisul cailor de comunicatii pe care nu îl egaleaza nici o alta metropola a lumii . Chicago , situat în zona agricola Middle West si în cea urban - industriala Northeast , cu cele 15.000 de intreprinderi pe care le detine , da 6 % din productia industriala a S.U.A. .
                                   Printre principalele ramuri si produse industriale se numara : siderurgia ( uzine la Gary si Calumet ) , aparatajul electrotehnic si utilajul electronic ( trustul Zenith ) , automobile , masini agricole ( Mc. Cormick , una din marile uzine de tractoare din S.U.A. ), vagoanele si locomotivele electrice ( trustul Pullman ) , utilaje grele ( concernul International Harvester ), complexele petrochimice , rafinariile ( instalate la Whiting , East Chicago , Gary , Calumet cu o capacitate totala de 55,4 milioane tone ) , aparatele electrocasnice (principalul producator al Statelor Unite ale Americii ) , industria carnii ( mari abatoare în sud ) , prelucrarea lemnului , moraritul , confectiile , încaltamintea , tipariturile . 
                                      Orasul este o renumita piata a grâului , a comertului cu vite ( comercializare de celebra Chicago Union Stock Yards ) , ca si un mare centru financiar si comercial , sediul marilor banci ( Continental Illinois , First National Bank ) , al burselor de marfuri si valori ( Midwest Stock Exchange , Chicago Mercantile Exchange ) , al unor puternice corporatii comerciale ( Sears Roeleuck , Marcor , Jewel Companies ) . 
                                      Ca nod al cailor de comunicatii se remarca prin : 39 de linii de cale ferata, 9 aeroporturi ( O'Hare , Midway , Harlem , Northerly Island e.t.c. ); cel mai mare coplex portuar pe ape interioare din S.U.A. cu un trafic de 40.000.000 tone pe an ; metroul inaugurat în 1892 , cu o retea de 143 km , din care 17 subteran ; numeroase autostrazi . 
Chicago este un mare cetru de cultura si arta : universitati ( University of Illinois – 1897 , University of Chicago , Chicago State University , Loyola University , Northwestern University ) , muzee ( Muzeul de arta contemporana , Muzeul stiintei si al industriei , Muzeul de istorie naturala ) , teatre , edituri . Orasul are o gradina botanica , acvariu , planetarium , parcuri întinse ( Grant , Milton Lee , Olive , Buruham , Lincoln , Garfield ) . Prin aceste caracteristici , Chicago este considerat de specialisti o mare metropola americana .

Câmpia Romana

Relief si subdiviziuni Este marginita la sud si est de Dunare, iar la nord de Podisul Getic, Subcarpatii si podisul Moldovei. Intre aceste limite, Campia Romana apare ca o depresiune - in sens geologic - puternic sedimentata. Ea este o regiune de platforma, relativ rigida (platforma Moesica). Fundamentul Campiei Romane, situat la adancimi variabile, dar care cresc in fata arcului carpatic, este alcatuit din sisturi cristaline foarte vechi (proterozoice si paleozoice. Acest fundament este o mica placa tectonica aflata intr-o usoara subductie sub placa ce poarta arcul carpatic. Stiva de sedimente este formata din roci mezozoice (in baza) si neozoice, in continuitate de sedimenetare, spre suprafata, ceea ce arata ca umplerea depresiunii din Campia Romane s-a facut relativ continuu. La sfarsitul Pliocenului si in Cuaternar s-au depus nisipuri, pitrisuri. argile si loess care au dus la transformarea lacului pontic in uscat, de la vest spre est si de la nord spre sud. In unele parti ale Campiei Romane au avut loc scufundari lente subsidente, cea mai cunoscuta fiind cea de pe cursul Siretului Inferior, care se continua si in prezent. Cuvertura de loess acopera interfluviile, ajungand in partea de est la grosimi considerabile (40 m, in Campia Hagienilor). Suprafata campiei inclina de la nord la sud, asa cum curg si raurile, precum si de la vest la est, cum s-au retras apele lacului Cuaternar. Partea cea mai joasa (10-20 m altitudine) se afla pe Siretul Inferior, unde, pe un teritoriu de lenta scufundare, s-a format o mare zona de confluente, spre care se recurbeaza raurile in evantai. Altitudinea maxima este de 300 m, la Pitesti. Relieful Campiei Romane se caracterizeaza prin vai largi si interfluvii netede, numite popular campuri, cu mici depresiuni formate prin tasare si sufoziune (crovuri). Prezenta nisipurilor determina aparitia unui relief de dune, ca in sudul Olteniei, in estul Campiei Romane (de-a lungul Ialomitei, Calmatuiului) si Campia Tecuciului (la Hanu Conachi). Forma Campiei Romane, aspectul si adancimea la care se afla fundamentul ei intre Focsani si Zimnicea, influenteaza modul de propagare a undelor seismice care au epicentru in Carpatii si Subcarpatii de Curbura, imprimandu-le o directie de la nord-est spre nord-vest. Totodata aliniamentul Faurei-Urziceni-Bucuresti-Alexandria este fasia cu ce mai mare amplitudine termica medie anuala (26 gr.C). In cadrul Campiei Romane exista trei tipuri genetece de campii: campii piemontane, campii de subsidenta si campii tabulare (cu interfluvii intre vai). a) Campiile piemontane s-au format la iesirea unor rauri (Arges, Ialomita, Dambovita, Prahova, Buzaul, Ramnicul Sarat, Putna) dintr-o zona mai inalta (piemontul Getic sau Subcarpatii Curburii), unde datorita nivelului de baza local si rupturii de panta are loc o depunere brusca a aluviunilor mari, transportate in reteaua hidrografica sub forma unor campii de imprastiere (sau delte continentale) cu aspect piemontan. Mai cunoscute sunt: Campia Pitestilor, Campia Targovistei, Campia Ploiestilor si Campia Ramnicului). b) Campiile de subsidenta se formeaza datorita coborarii lente (subsidentei) suprafetei totpografice si genereaza cursuri meandrate, baltiri, inmlastinari, iar raurile au un caracter divagant (ratacitor). Principalele campii de acest fel sunt: Campia Titu, Campia Buzaului, Campia Siretului Inferior. c) Campiile tabulare au o origine lacustra, sunt inmar parte terasate datorita migrarii orizontale si adancirii raurilor mari (Jiu, Olt, Arges, Dunare) si sunt acoperite cu loess (crovuri, gavane, padine) devin mai accentuate mai numeroase si caracteristice. Principalele campii tabulare sunt: Campia Olteniei (la vest de Olt) cu Campia Bailestilor si Campia Burnazului, Campia Boianului, Campia Gavanu-Burdea, Campia Burnazului, Campia Vlasiei, Campia Baraganului cu Baraganul Calmatuiului, la nord si Baraganul Ialomitei la sud si Campia Brailei. In sudul si estul Campiei Romane se afla Lunca Dunarii, influentata de actiunea directa a fluviului. Subdiviziunile majore ale Campiei Romane sunt: Campia Olteniei, sectorul Olt-Arges, Campia Bucurestilor, Baraganul, Campia Estica, la care se adauga Lunca si Baltile Dunarii; fiecare subdiviziune majora are o serie de subdiviziuni mai mici, care vor fi mentionate in caracterizarea subunitatilor regionale ale Campiei Romane. Clima si hidrografia Campia Romana are un climat cu medii temice anuale ridicate (10-11 gr.C), inscriindu-se in zona cu cele mai ridicate valori din tara, dar cu precipitatii reduse (450-600 mm/an) si secete frecvente. Se constata o accentuare a continentalismului climatic de la vest la est, vizibil mai ales in privinta precipitatiilor, care scad de la 600 mm la mai putin de 500 mm in Baragan. Continentalismul temic accentuat este dat de diferenta dintre temperaturile medii ale lunilor extreme, care, pe aliniamentul Faurei-Urziceni-Bucuresti-Alexandria au valori de 26 gr.C. Pe cuprinsul Campiei Romane se manifesta trei feluri de influente: submediteraneene in Campia Olteniei (cu ploi de toamna si ierni blande), de tranzitie de la influentele oceanice si submediteraneene la cele de ariditate in partea centrala (cu precipitatii ce scad cantitativ spre est si temperaturi mai ridicate iarna) si de ariditate in Baragan (cu un continentalism accentuat, ierni reci, vericalde si secete). Campia Romana este strabatuta in principal de raurile din grupa sudica, precum si de cateva din grupa estica, toate culese de Dunare si avandu-si izvoarele in Carpati si Subcarpati si numai cateva in campie (Desnatui, Calmatui). Principalele rauri sunt (de la vest la est): Jiul, Oltul cu afluentul Oltet,Vedea (cu Teleormanul), Arges cu afluentii sai Neajlov, Sabar si Dambovita (cu Colentina), Calmatuiul, Ialomita cu afluentul ei Prahova. Din grupa estica mentionam Siretul (raul cu cel mai mare debit -222 mc./sec, dintre cursurile interioare, cu afluentii: Buzau, Putna) si Prutul (85 mc./sec). Intrucat apele raurilor au in majoritatea cazurilor provenienta pluviala (in foarte mica masura nivala sau subterana), acestea se caracterizeaza prin mari variatii de debit, unele chiar secand vara (Calmatuiurile, Vedea s.a.), consecinte ale climatului continental. In Campia Romana exista numeroase lacuri, cum ar fi lacuri de lunca (mai ales in Lunca Dunarii), lacuri sarate sau cu apa dulce (in Baragan), limanuri fluviatile, iazuri, lacurile de agrement din jurul Bucurestiului si lacurile hidroenegetice (Ostrovu Mare, pe Dunare si lacurile situate pe Olt in aval de Slatina). Vegetatie, fauna, solurile si rezervatiile naturale Vegetatia naturala, in cea mai mare parte inlocuita de culturi, apartine la trei mari formatiuni: stepa, caracteristica partii estice (indeosebi in Baragan), cuprinzand pajisti stepice cu graminee (paiusul, colilia, negara, pirul s.a); silvostepa, cu pajisti stepice si palcuri de padure (cuprinzand stejarul pufos si stejarul brumariu); padurile de stejar Svlasia); are o larga dezvoltare vegetatia de lunca cu zavoaie de salcii, plopi, indeosebi in luncile Dunarii, Siretului, Ialomitei. Fauna cuprinde speciile caracteristice stepei, silvostepei si padurii de foioase. Este pe cale de disparitie dropia, ocrotita de lege si pastrata in cateva rezervatii. Solurile In Campia Romana predomina cernoziomurile (caracteristice stepei) si cernoziomurile levigate (tipice pentru silvostepa, avand o mare raspandire); ambele tipuri sunt din categori molisolurilor, bogate in humus de mare fertilitate. Exista si soluri brun-roscate de padure. De asemenea, se intalnesc saraturi, mai frecvente in Baragan, lacovisti (soluri hidromerfe), indeosebi in luncile Dunarii, Siretului si Buzaului. Rezervatiile naturale sunt paduriel Comana si Snagov, Lacul Sarat de langa Braila, Dunele Hanu Conachi, Padurea Izvoru, padurile Spataru si Ciornuleasa. Populatia si asezarile Cu exceptia in buna masura, a Baraganului si a Campiei Burnazului, cu densitati mai reduse, Campia Romana se inscrie intr-o regiune de mare densitate a populatiei, de regula intre 100-150 locuitori/kmp. si chiar mai mult in zonele din jururl marilor orase. In ceea ce priveste sporul natural al populatiei, se inscrie in zone cu valori apropiate de media pe tara, iar in vest chiar sub aceasta valoare. Asezarile rurale Predomina satele mijlocii si mari, dar in mod frecvent se intanesc si sate foarte mari, indeosebi in apropierea marilor orase. Caracteristic este satul de tip adunat, cu casele grupate, stranse unele langa altele, sau adunate cu tendinte de rasfirare de-a lungul drumurilor si vailor. Ca functii predomina cele agricole, dar unele au si functie industriala (indeosebi legata de exploatarea petrolului si petrolului si gazelor naturale) sau mixta. Cele mai mari asezari rerale din Campia Romana sunt: Dabuleni (15.000 loc.), Poiana Mare (13.000 loc.), Pechea (10.000 loc.), Liesti (11.000 loc.), precum si localitatile rurrale din jurul Bucurestiului: Chitila (12.000 loc.), Jilava (13.000 loc.), Popesti-Leordeni (14.000 loc.), Pantelimon (14.00 loc.), Pantelimon (14.000 loc.) si indeosebi Voluntari (23.000 loc.), cea mai mare asezare rurala din tara. Asezarile urbane. Cele mai vechi orase din Campia Romana dateaza din perioada daco-romana: Drobeta-Turnu Severin (Dobeta), Turnu Magurele (Turris). Dintre orasele aparute in perioada feudala se remarca Bucuresti, Targoviste, Ploiesti, Craiova, Braila, Galati. In secolul al XIX-lea apar orase in zone agricole (Alexandria, Calarasi, Oltenita, Corabia, Slobozia). Orasele din Campia Romana se impart, dupa marime in urmatoarele categorii: * Orasul Bucuresti (2,1 mil. loc.) * orase cu o populatie cuprinsa intre 100.000 si 350.000 locuitori: Galati (326.000 loc.), Craiova (303.000 loc.), Ploiesti (252.000 loc.), Braila (234.000 loc.), Pitesti (179.000 loc.), Buzau (148.000 loc.) Focsani (101.000 loc.); * orase cu o populatie de 50.000-100.000 locuitori: Targoviste (98.000), Slatina (85.000), Calarasi (77.000), Giugiu (74.000), Alexandria (59.000), Slobozia (56.000); * orase cu o populatie cuprinsa intre 20.000 si 50.000 locuitori: Tecuci (47.000), Caracal (39.000), Ramnicu Sarat (41.000), Rosiorii de Vede (38.000), Turnu Magurele (37.000), Ftesti (35.000), Oltenita (32.000), Bals (24.000), Bailesti (22.000), Corabia (22.000, Calafat (20.000); * Celelalte orase au o populatie mai redusa: acestea sunt: Buftea, Urziceni, Zimnicea, Mizil, Gaiesti, Tandarei, Marasesti, Videle, Draganesti-Olt, Titu, Bolintin Vale, Costesti, Ianca, Budesti, Segarcea, Topoloveni, Vinju Mare, Pogoanele,Insuratei, Mihailesti, Lehliu-Gara, Piatra-Olt, Fundulea, Faurei. Dupa pozitie, orasele pot fi clasificate in prase situate pe Dunare (de la Calafat la Galati) si orase situate in interior. Orasele mici si mijlocii (intre 100.000 si 20.000 locuitori), precum si cele foarte mici (sub 20.000 locuitori), precum si cele foarte mici (sub 20.000 locuitori), au fiecare structuri urbane si functii specifice. Deoarece nu le putem caracteriza pe toate, dam in continuare cateva exemple: Alexandria, fost targ de campie, are in prezent functii industriale (rulmenti, textile, industria alimentara), administrative si culturale; Rosiorii de Vede s-a dezvoltat mult in ultimul timp datorita funcsiei de nod feroviar si a unor industrii (reparatii de material rulant, ulei tehnic); Giurgiu, fosta raia turceasca, dezvoltata economic si urban in secolul nostru, are, pe langa functii industriale (clorosodice, nave), un trafic industrial fluvial insemnat si activitati de trabzitir legate de punctul de frontiera rutier si feroviar; Fetesti, cu industrii mai modeste (consrve de legume) si activitati portuare reduse, tinde sa fie inviorat de noile poduri dunarene si perspectiva autostrazii Bucuresti-Constanta. Urziceni are ramuri ale industriei alimentare si este un important nod rutier. In mod similar si alte orase au structuri urbane si economice specifice. Orasele dunarene (de la Drobeta-Turnu Severin la Galati) sunt prezentate la capitolul consacrat Dunarii. Agricultura Campia Romana este principala regiune agricola a tarii, fiind cea mai importanta zona crealiera. Este, de asemenea, principala zona de cultivare a unor plante tehnice si industriale. Legumuicultura este dezvoltata in principal in jurul marilor orase, in Campia Siretului Inferior si in Lunca Buzaului. Legumele timpurii sunt asigurate de marile sere din zona oraselor Bucuresti, Craiova si Ploiesti. Sunt, de asemenea, dezvoltate viticultura, indeosebi in sudul Olteniei, unde terenurile nisipoase favorizeaza cultura vitei de vie (Dabuleni, Sadova, Segarcea, Plenita). Dintre animale, se cresc ovine (merinos cu lana tigaie cu lana buna), indeosebi in estul Campiei Romane, precum si porcine, indeosebi pe baza de porumb. In Campia Romana exista unele dintre cele mai mari combinate avocile din tara (Crevedia si Buftea). Caile de comunicatie, transporturile si turismul Campia Romana este strabatuta de principalele magistrale feroviare si rutiere. Acestea sunt atrase de orasul Bucuresti. De aici cele 8 magistrale feroviare, precum calea ferata internationala Bucuresti-Giurgiu. Noduri feroviare sunt: Bucuresti, Ploiesti, Buzau, Rosiorii de Vede, Faurei, Fetesti, Ciulnita, Caracal, Marasesti. Drumurile internationale sunt, de asemenea, conectate la Bucuresti. Pe Dunare se dezvolta un important trafic fluvial, principalele porturi fiind Galati, Turnu Magurele, Calarasi, Fetesti, Corabia, Calafat si Zimnicea. Bucurestiul dispune, de asemenea, de doua aeroporturi care asigura traficul international si intern al tarii. Obiectivele turistice sunt concentrate in Bucuresti, imprejurimi (Snagov, Caldarusani etc.) si orasele mari (Ploiesti, Braila, Galati, Pitesti, Targoviste, Craiova etc.) . In Baragan exita statiuni balneo-climaterice, care utilizeaza apele sarate (Amara, Lacul Sarat). Diferentieri regionale Campia Olteniei Sectorul Olt-Arges Campia Bucurestilor Baraganul Sectorul estic Lunca si Baltile Dunarii Campia Olteniei Campia Olteniei este situata la vest de Olt si reprezinta cea mai veche parte a Campiei Romane, judecand dupa seria cea mai completa de terase fluviale intalnite pe Dunare si Jiu. Subdiviziunile Campiei Olteniei sunt: Campia Blahnitei, Campia Bailestilor si Campia Romanatilor, mai inalta (163 m) spre contactul cu Piemontul Getic. Toate sunt campii tabulare, in cea mai mare parte terasate, acoperite cu loess si nisip, acumularile de nisip (Calafat, Bailesti, Bechet), sugereaza transportul acestuia de un vant dinspre vest. Climatul are influente submediteraneene. Predomina vegetatia de silvostepa la care se aduaga portiuni forestiere de stejar. Campia Olteniei este strabatuta de Jiu, Olt, Oltet, Drincea si Desnatui. Pe Dunare a fost amenajat lacul de acumulare Ostrovu Mare (pentru hidrocentrala Portile de Fier II). Sporul natural al populatiei este foarte scazut (printre cele mai scazute din tara), dar aportul migratoriu contribuie la usoara crestere numerica a populatiei. Principalele orase Craiova, Vanju Mare, Calafat, Bailesti, Segarcea, Bals, Corabia. Zona industriala din nordul Craiovei (Isalnita) apartine mai mult Podisului Getic, dar cea din sud (Podari, Bucovat, Cernelele, Malu Mare) apartine campiei. Exista si asezari rurale foarte mari (Dabuleni, Poiana Mare, Gogosu). Centrele petroliere Ghercesti si Cosoveni se afla situate sn zona de campie. Sectorul Olt_Arges Este cuprins intre Podisul Getic (in nord), Olt (in vest), Dunare in sud) si Arges (in nord-est si est). Are o campie piemontana inalta, Campi Pitstilor, si campii tabulare: Boianu, Gavanu-Burdea, Burnaz. Climatul este submediteranean si de tranzitie. In afara raurilor situate pe margini (Olt, Arges) exista si rauri mici ce traverseaza campia: Calmatui, Vedea cu Teleormanul, Calnistea (care se varsa in Neajlov. Pe Olt au fost amenajate lacuri hidroenergetice. Are resurse energetice importante: petrol (Videle, Visina, Glavacioc, Cartojani, Roata, Blejesti, Corbii Mari) si gaze asociate (Videle, Valea Plopilor); este in prezent principala regiune de exploatare a petrolului (Videle si imprejurimi). Pentru dezvoltarea productiei agricole au fost construite sistemele de irigatii Vitomirsti-Slatina, Olt-Calmatui (cu apa din Olt) si Giurgiu-Razmiresti (cu apa din Dunare). Orasele principale sunt: Ploiesti, Slatina, Coststi, Draganesti-Olt, Turnu Magurele, Zimnicea, Giurgiu, Videle, Rosiorii de Vede, Mihailesti. Campia Bucurestilor Campia Bucurestilor situata in partea centrala a Campiei Romane, cu limite relativ ezitante spre est, cuprinde: Campia Targovistei, Campia Ploiestilor, campia de subsidenta Titu-Gheorghita si Campia Vlasiei cu Campul Calnaului. Are un climat de tranzitie, vegetatie de silvostepa in alternanta cu stejar (Codrii Vlasiei). Exista resurse de petrol (Titu, Gura Sutei, Jilava) si mai ales gaze naturale (Peris, Fierbinti Targ). Orasele din acest sector sunt: Bucursti, Ploiesti, Targoviste, Urlati, Mizil (pe margine), Titu, Gaiesti, Topoloveni, Bolintin Vale, Buftea, Urziceni. Baraganul Baraganul contine Baraganul Calmatuiului (intre Calmatui si Ialomita), la care se poate adauga Campia Mostistei. Exista resurse de petrol si gaze naturale sn partea nordica (Urziceni, Jugureanu). Orasele principale sunt: Oltemita, Calarasi, Fetesti, Tandarei, Slobozia, Urziceni, Fundulea, Insuratei, Pogoanele, Lehliu-Gara, Budesti. Au fost amenajate sistemele de irigatii Mostistea, Galatui-Calarasi, Pietroiu-Sefan cel Mare si Ialomita-Calmatui (toate cu apa din Dunare). Specificul Baraganului este dat de o serie de caracteristici geografice: intinderi netede, acoperite cu loess, cu un microrelief de crovuri, clima mai arida (cu precipitatii putine, zile tropicale, geruri iarna), vegetatie de stepa, un peisaj de neconfundat (descris de Al. Odobescu in Pseudokynegeticos), agricultura relativ recenta (de 150 ani), dar foarte dezvoltata intensiv si extensiv, populatia relativ rara, concentrata pe vai. Sectorul estic Sectorul estic al Campiei Romane cuprinde: Campia Ramnicului, Campia Buzaului, Campia Brailei, Campia Siretului Inferior, Campia Tecuciului si Campia Covurlui. Dintre acestea Campia Brailei are mari afinitati cu Campia Baraganului, careia aparent, ii apartine. Principala resursa de petrol se extrage la Faurei, Ianca, Oprisanesti, Liscoteanca si se prelucreaza la Borzesti si Ramnicu Sarat. Orasele sunt: Buzau, Ramnicu Sarat, Focsani, Tecuci, Braila, Galati, Faurei, Ianca. Fiecare oras are un profil economic, urban si teritorial propriu. Lunca si Baltile Dunarii Lunca si Baltile Dunarii reprezinta tot o subdiviziune a Campiei Romane, dar situata sub influenta directa a fluviului, unde componenta hidrografica este determinanta. Balta Ialomitei si Insula Mare a Brailei (Balta Brailei) , in trecut zone de iernat ale ovinelor din Carpati (datorita climatului de adapost, cu temperaturi in ianuarie doar de -1 gr.C), teritorii cu stuf, pasuni, lacuri, balti, paduri de lunca si inundatii, au fost indiguite, desecate si transformate in terenuri agricole. Informatii selective (pastile) despre Campia Romana Principalele diviziuni ale Campiei Romane sunt: Sectoarele din Campia Romana in care se gasesc toate tipurile genetice de campii sunt: Cea mai joasa altitudine din aceasta unitate geografica se afla in: In anumite campii tabulare s-a dezvoltat relieful de dune: Raurile care strabat Campia Romana sunt: Raurile cu izvoare in dealurile de la nord sau in interiorul Campiei Romane sunt: Gruparea lacurilor din Campia Romana dupa geneza arata astfel: Orasele dunarene din aval spre amonte, existente in Campia Romana sunt: Nuantarile climatice din Campia Romana determinate de influentele sistemelor barice sunt: Elementele ocrotite si rezervatiile din Campia Romana sunt: Orasele din Campia Romana sunt: Unele localitati din Campia Romana au fost declarate recent centre urbane: Principalele sisteme moderne de irigatii de aici sunt: Navigatia fluviala se practica pe Dunare, unde circula vase cu tonaj mai mic, pana la 2 metri pescaj. Porturile mai importante sunt urmatoarele: Pentru fixarea dunelor de nisip s-au efectuat impaduriri cu salcam, constituind adevarate perdele de protectie. Aceste impaduriri s-au efectuat in: Orasele din Campia Olteniei sunt: Unele localitati din Campia Romana au fost declarate recent centre urbane: Componenta Campiei Romane Forme de relief din Campia Olteniei Ape curgatoaredin Campia Olteniei Forme de relief sectorul Olt-Arges Ape curgatoare - sectorul Olt-Arges Forme de relief -Campia Bucurestilor Ape curgatoare -Campia Bucurestilor Forme de relief -Campia Baraganului Ape curgatoare -Campia Bucurestilor Forme de relief -Campia Estica Ape curgatoare -Campia Estica Principalele diviziuni ale Campiei Romane sunt: a) Campia Olteniei; b) Sectorul Olt-Arges; c) Campia Bucurestilor; d) Baraganul; e) Campia Estica. Sectoarele din Campia Romana in care se gasesc toate tipurile genetice de campii sunt: a) Campia Bucurestilor, cu: - campii piemontane - Campia Targovistei si Campia Ploiestilor; - campii de subsidenta - Campia Titu si Campia Gherghitei; - campii tabulare - Campia Vlasiei, Campia Mostistei, Campu Calnaului. b) Campia Estica, cu: - campii piemontane - Campia Ramnicului; - campii de subsidenta - Campia Siretului Inferior, Campia Buzaului; - campii tabulare - Campia Brailei, Campia Tecuciului. Cea mai joasa altitudine din aceasta unitate geografica se afla in: - Campia Pitestilor - 300 m; - Campia Siretului Inferior - 10-20 m. In anumite campii tabulare s-a dezvoltat relieful de dune: - Campia Blahnitei; - Campia Bailestulor; - Campia Romanatilor; - Baraganul Ialomitei; - Baraganul Calmatuiului; - Campia Brailei; - Campia Tecuciului. Raurile care strabat Campia Romana sunt: - Drance; - Desnatuiul; - Jiul; - Oltul; - Oltetul; - Calmatui; - Vedea; - Teleorman; - Neajlov; - Calnistea; - Arges; - Sabar; - Dambovita; - Ialomita; - Prahova; - Teleajen; - Cricovul Sarat; - Cricovul Dulce; - Sarata; - Mostistea; - Calmatuiuil; - Buzaul; - Putna; - Ramnicul Sarat; - Barladul; - Siretul. Raurile cu izvoare in dealurile de la nord sau in interiorul Campiei Romane sunt: - Drincea; - Desnatuiul; - Calmatuiul; - Vedea; - Teleormanul; - Calnistea; - Neajlovul; - Sabarul; - Cricovul Dulce; - Cricovul Sarat; - Sarata; - Mostistea; - Calmatuiul. Gruparea lacurilor din Campia Romana dupa geneza arata astfel: a) limanuri fluviatile: - L. Mostistea (la Dunare); - L. Snagov, L. Caldarusani, L. Fundata, L. Strachina (in bazinul Ialomitei); - L. Balta Alba (in bazinul Buzaului); b) lacuri sarate si dulci: - L. Amara ( langa Slobozia); - L. Sarat ( langa Braila); - L. Plascu,; - L. Ianca ; - L. Movila Miresii; c) lacuri de lunca (balti): L.Brates. Orasele dunarene din aval spre amonte, existente in Campia Romana sunt - Galati; - Braila; - Fetesti; - Calarasi; - Oltenita; - Giurgiu; - Zimnicea; - Turnu Magurele; - Corabia; - Calafat; - Drobeta - Turnu Severin. Nuantarile climatice din Campia Romana determinate de influentele sistemelor barice sunt: a) influente submediteranene, in sud-vest, cu ploi de toamna, cu veri secetoase si ierni blanda; b) influente de tranzitie ( de la cele submediteraneene la cele de ariditate), cu precipitatii ce scad spre est, in centru; c) influente de ariditate, cu secete, cu ploi rare, cu regim torential, in est. Elementele ocrotite si rezervatiile din Campia Romana sunt: fauna: - Izvoru; - Dunele Hanu Conachi. flora si fauna: - Comana; - Snagov; - Lacul Sarat. forestiera: Padurea Ciornuleasa. paleontologica si geologica: Tiglina. Orasele din Campia Romana sunt: - Craiova; - Vaju Mare; - Calafat; - Segarcea; - Bailesti; - Caracal; - Corabia; - Piatra-Olt; - Bals; - Slatina. Unele localitati din Campia Romana au fost declarate recent centre urbane: - Piatra-Olt; - Bolintin-Vale; - Mihailesti; - Budesti; - Fundulea; - Lehliu-Gara; - Pogoanele; - Insuratei; - Ianea. Principalele sisteme moderne de irigatii de aici sunt: - Terasa Brailei; - Ialomita-Calmatui (mai recent); - Pietroiu-Stefan cel mare; - Galatui-Calarasi; - Mostiste; - Giurgiu-Razmiresti; - Olt-Calmatui; - Vitomiresti-Slatina (efectuat mai recent); - Sadova-Corabia (pe nisipuri) Navigatia fluviala se practica pe Dunare, unde circula vase cu tonaj mai mic, pana la 2 metri pescaj. Porturile mai importante sunt urmatoarele: porturi fluvio-marittme: - Galati; - Braila. - porturi fluviale: - Giurgiu; - Drobeta - Turnu-Severin; - Oltenita; - Calarasi; - Turnu-Magurele. Pentru fixarea dunelor de nisip s-au efectuat impaduriri cu salcam, constituind adevarate perdele de protectie. Aceste impaduriri s-au efectuat in: - Campia Bailestilor; - Campia Romanatilor; - Baragan; - Campia Tecuciului Orasele din Campia Olteniei sunt: - Craiova; - Vaju Mare; - Calafat; - Segarcea; - Bailesti; - Caracal; - Corabia; - Piatra-Olt; - Bals; - Slatina. Unele localitati din Campia Romana au fost declarate recent centre urbane: - Piatra-Olt; - Bolintin-Vale; - Mihailesti; - Budesti; - Fundulea; - Lehliu-Gara; - Pogoanele; - Insuratei; - Ianea. Componenta Campiei Romane Campia Olteniei Sectorul Olt-Arges Campia Bucurestilor Campia Baraganului Campia Estica Forme de relief din Campia Olteniei Campii tabulare Blahnitei Bailestilor Romanatilor Ape curgatoaredin Campia Olteniei Dunare Drincea Desnatui Jiu Amaradia Oltet Olt Forme de relief sectorul Olt-Arges Campii piemontane Pitestilor Campii tabulare Boianului Gavanu-Burdea Burnazului Ape curgatoare - sectorul Olt-Arges Vedea Cotmeana Teleorman Arges Calnistea Neajlov Forme de relief -Campia Bucurestilor Campii piemontane Targovistei Ploiestilor Campii de subsidenta Titu Gherghitei Campii tabulare Vlasiei Mostistei Campul Calnaului Ape curgatoare -Campia Bucurestilor Dambovita Colentina Arges Sabar Ialomita Cricovul Dulce Prahova Teleajen Cricovul Sarat Sarata Mostistea Forme de relief -Campia Baraganului Campii tabulare Baraganul Ialomitei Baraganul Calmatuiului Ape curgatoare -Campia Bucurestilor Ialomita Calmatui Forme de relief -Campia Estica Campii piemontane Ramnicului Campii de subsidenta Buzaului Siretului Inferior Campii tabulare Tecuciului Brailei Ape curgatoare -Campia Estica Siret Putna Milcov Ramna Rm. Sarat Buzau Barlad Covurlui Prut